În holul de la Athenee Palace, vechea Europă de după războiul mondial, cât şi Europa Noii Ordini, îşi jucau rolurile în această dramă. Cadrul era epic, căci în ultimii douăzeci şi cinci de ani acest hol a fost forumul Balcanilor. Aici secretele de alcov, secretele Curţii, secretele diplomatice erau şoptite în urechi care, în chip miraculos, se transformau în tot atâtea microfoane. Aici se făceau şi se desfăceau jocurile; aici se inventau poveşti care se răspândeau apoi ca o epidemie; aici toate tainele ascunse în sipetele Balcanilor erau scoase la lumină şi luate în derâdere, iar bârfele defăimau onoarea fiecărui politician şi virtutea fiecărei femei. Nimeni nu se sinchisea, nici măcar victimele.
(...)
Din când în când, Franz von Papen, ambasadorul lui Hitler la Ankara, surâzător şi optimist, se oprea să se odihnească în holul de la Athenee Palace, în drum spre Berchtesgaden sau înapoindu-se acolo. Afabilul Dr. Clodius, oracolul economic al lui Hitler, venea aici să-şi tragă sufletul după nesfârşitele discuţii cu generalul Antonescu. Baldur von Schirach, Gauleiterul Vienei, poposea aici ca să-şi vină în fire după repetatele înhumări ale lui Codreanu. Chiar şi doamna Himmler, soţia şefului Gestapo-ului, care semăna cu ziarista Elsa Maxwell, venea aici şi consuma porţii enorme de frişcă.
(...)
Aici, în holul de la Athenne Palace, în care trecutul Europei îşi trăia ultimele clipe, naziştii, asemeni lui Landru care plângea peste cadavrele iubitelor ucise de el, se complăceau într-una din cele mai rafinate plăceri ale omului – dulcea părere de rău pentru ce a distrus.
Iar la sfîrşitul lui noiembrie 1940, românii spuneau: De când am intrat în Pactul Tripartit, mâncăm ca nemţii, avem o armată ca a italienilor, un război civil ca în Spania şi un cutremur ca în Japonia.
E o carte uşoară, deşi pare încărcată, din cauza istoriei din ea. Nu are cine ştie ce talent literar, dar e scrisă detaşat şi fără patimă, lucru care mi-a plăcut. La urma urmei, istoria nu poate fi scrisă prea metaforic. Am ajuns la ea de dragul de a afla ce au fost cândva unele vechi clădiri, din pornirea de a şti ce le-a animat pe vremuri. Mi-ar fi plăcut şi unele imagini de atunci...
