Un homme et une femme

Am reluat căutarea de filme vechi. Printre ele, am găsit unul care sigur ocupă un loc într-un ipotetic top 5 al filmelor care o să mă facă să zâmbesc în gând mergând singură pe stradă sau o să-mi amintească faptul că lumea e frumoasă, de câte ori lucrurile o să pară prea greu de purtat, sau. 

The Dancer Upstairs

Trailer

Un film care la început a fost carte.

Regizat de John Malkovich.

Javier Bardem în rol principal.

Coloană sonoră perfect aleasă...

Perro Come Perro

Şi un film pe care am vrut să îl aduc aici de ceva vreme, dar uitasem: Perro Come Perro. Lumea drogurilor şi a crimei din Columbia. Un film bine făcut... Destul de dur, dar nu cred că se putea face altfel.

Trailer.

Kandidaten

Flugten

The Score

Cannery Row

O poveste pentru oameni mari şi încă una foarte frumoasă, cu un Nick Nolte mai tânăr şi cu o Debra Winger la fel şi cu muzică bună, ecranizare a unei cărţi a lui John Steinbeck. În titlu e o bucată din film, o mică parte doar, nu vă lăsaţi păcăliţi de porţiunea cu dansul, nu e musical... Şi, cu siguranţă, nu e pentru amatorii de Avatar. E de urmărit când se reia pe TCM, unde l-am nimerit şi eu, altfel nu ştiu dacă e de găsit. Chiar mi-a plăcut.

De revăzut

Sleuth.

Is Anybody There?

De văzut

Sweet and Lowdown

Sean Penn joacă excelent rolul principal, un chitarist de jazz din anii '30, plus idei, dialoguri şi umor marca Woody Allen. De văzut. Nu vă obosiţi să vă întrebaţi de ce nu îl ştiţi pe Emmet Ray, e un personaj fictiv.

***

Blindness

Regizat de Meirelles, după o carte a lui Saramago. Nu tre' să spun mai mult...

The Admiral

The Constant Gardener

Trailer

Regizat de Fernando Meirelles, după o carte a lui John le Carré (pe care nu am citit-o). Mi-a plăcut filmul ăsta, jocul lui Ralph Fiennes, felul în care e gândit scenariul, atmosfera creată - chiar dacă la început ai momente în care eşti tentat să îl etichetezi ca mediocru. E un film care trebuie judecat în ansamblu... Ştiu că unii vor strâmba din nas la subiect, e problema lor.

Never on Sunday

Trailer

Song

Frida

Trailer - Salma Hayek nu mă convinge sută la sută. Dar nu ai prea multe opţiuni când trebuie să găseşti o femeie pentru rolul ăsta... Mi-ar fi plăcut ca Lila Downs să fie actriţă şi să o joace pe Frida. Are mult mai multă forţă decât Salma. Ea doar cântă unele melodii din film. Paloma Negra e cântată acolo de altcineva, dar interpretarea Lilei îmi pare mult mai bună. Are o voce care îţi dă fiori. Realmente. Se apropie de senzaţia pe care doar un song cântat de Lhasa a mai reuşit să mi-o dea... Da, ca şi cei mai buni scriitori, şi muzica bună vine tot din zonele "ciudate" ale lumii.

Sylvia (Plath)

Într-una din serile trecute am văzut Sylvia. Acum câţiva ani, când A mi-a vorbit cu însufleţire şi cu admiraţie despre Sylvia Plath, am privit-o cu o oarecare nepăsare. Îmi ziceam: Iar cărţi despre nebuni, iar cărţi cu nebuni, iar cărţi scrise de nebuni?! Poate că a fost vina ei că n-a ştiut să mă facă să înţeleg ce trebuie... Aşa că am ocolit cărţile ei prin librării. Dar filmul m-a mişcat. N-aş putea spune exact în ce fel şi îmi dau seama că nu reuşeşte să o contureze prea bine pe Sylvia Plath, aşa că o să-i caut, totuşi, cărţile.

La urma urmei, fiecare dintre noi are un dram de nebunie. În plus, depinde mult şi de cum defineşti nebunia. Ca multe altele, de altfel. Vorbeam serile trecute, la o bere târzie, despre ce înseamnă să fii vulgar. Este Miller, de exemplu, vulgar? Şi cineva - nu ştiu exact cine, pentru că era genul acela de conversaţie în care fiecare vrea să fie cât mai convingător, aşa că vocile se suprapun - a spus că vulgaritatea nu ţine de limbaj, ci de atitudine. Aşa e... La fel şi nebunia, depinde din ce unghi o priveşti şi cum o defineşti.

Blue in the Face

Javier Bardem

Recent, am văzut două filme în care Javier Bardem joacă extraordinar. Sună banal şi clişeistic să spui asta în cazul unor actori, dar în clipa asta mi-e prea cald ca să mă exprim în mai multe cuvinte. Aşadar:

Before Night Falls - un film despre viaţa scriitorului cubanez Reinaldo Arenas. Încă o peliculă care, la mine, intră în top 10. Am văzut că la noi s-a tradus o carte a lui Arenas, Castelul. O să o caut.

Goya's Ghosts - tot o interpretare fără cusur a lui Javier Bardem, numai că regizorului nu i-as da chiar nota maximă. Totul e aşa cum trebuie, costumele, atmosfera de epocă... dar în a doua parte ritmul scade şi unele detalii care ar fi fost necesare parcă se diluează. Poate compensează cumva prin scena finală... Oricum, merită văzut.

Câteva filme

Dacă tot e weekend cu ploaie, adică vreme de stat pitit între perne şi de savurat răcoarea de vară, mai aduc aici nişte filme văzute sau revăzute.

All the Pretty Horses - Nu prea auzi despre el, deşi eu zic că merită văzut. Pe imdb (pe care m-am uitat din curiozitate, nu prea e un etalon pentru mine) nu are notă prea mare, probabil pentru că în acest film Penelope nu e isterică şi nu se dezbracă nici măcar un pic. Totuşi, e un film bun, cu acelaşi Matt Damon care joacă fără cusur şi regizat de Billy Bob Thornton. Nu o să spun decât că se întâmplă în Mexic...

3:10 to Yuma - Eu nu sunt chiar un fan al westernurilor, aşa că pe ăsta l-am tot pasat până acum. În cele din urmă, l-am văzut şi nu îmi pare rău. Nu e deloc plictisitor, iar Russell Crowe şi Christian Bale au un mare merit în asta.

Die Fälscher - Îl văzusem prin primăvară, dar am uitat de el. Un film inspirat din realitate, despre cea mai mare operaţiune de falsificare de bani plănuită de nazişti în 1936. De văzut.

Dragoste în vremea holerei - Ecranizare a cărţii lui Marquez. Cine a citit-o ştie despre ce e vorba, cine nu să pună mâna să o citească şi apoi să vadă filmul. E bine făcut, actorul principal îşi merită banii, totuşi, eu prefer cartea.

State Of Play - Ca să citez un clasic în viaţă, nu m-a dat pe spate. Îmi place mult Russell Crowe, dar rolul din filmul ăsta n-aş zice că e cea mai bună alegere a lui. Merge să îl vezi dacă nu ai altceva mai bun, dacă vrei să fii la zi cu filmele mediatizate şi dacă mai crezi în ziariştii nonconformişti care pot da lumea peste cap. Are câteva clişee care m-au plictisit.

Maradona - Mereu m-a fascinat efectul unor personaje precum Maradona asupra maselor. Încă mă impresionează felul în care milioane de oameni îl admiră, îl văd ca pe un zeu... Şi mie mi-a plăcut pe teren. Aşa că m-am uitat la filmul lui Kusturica. Dar m-a dezamăgit. E slab, îmi pare că n-a reuşit să prindă esenţa. Iar la un moment dat ajungi să te întrebi dacă filmul ăsta e despre Maradona sau despre Kusturica...

Coffee and Cigarettes

Pentru că e ideal de (re)văzut într-o seară de iulie cu ploaie, pentru că are actori mari şi imagine alb-negru şi pentru că Jarmusch e genial.

Ordinary Decent Criminal

Umor irlandez, Kevin Spacey în rolul principal, cu un accent foarte convingător... de văzut. Trailer în titlu.