Paolo Fresu&Uri Caine

Diga Diga Doo

Downtown Train

Night Sessions (integral)

To Love Somebody

An evening with Mark Knopfler

Non Monsieur Je N'ai Pas Vingt Ans

Verano Porteño

Burnt by the sun

Jazz In Paris: Chet Baker Quartet Plays Standards (full album)

Ideal pentru o sâmbătă bosumflată ca asta. Geamuri deschise. Miros de ploaie şi de tei. Instrumentaţie simplă. Trompeta clară a lui Chet Baker. Iluzia că poţi fi oriunde. 

Nature Boy

where or when

Some things that happen for the first time
Seem to be happening again
And so it seems that we have met before
And laughed before and loved before
But who knows where or when?

Fatalidade

Lady Solitude

Whatever Lola Wants

Din nou despre tango

Tangoul a apărut în zona săracă a societăţii, mai precis în bordelurile frecventate de clasa de jos, în suburbiile din Buenos Aires. Iniţial, a fost un dans exclusiv al barbaţilor. Este vorba despre emigranţii europeni care, la începutul secolului XIX, au invadat capitala Argentinei şi pentru care nu existau suficiente femei. Cel puţin aşa se spune, că la vremea respectivă doar 1 din 10 persoane din Buenos Aires erau femei.

Originea cuvântului nu este clară. Unii spun că provine de la tobele africane (tan-go), alţii de la latinescul tangere (a atinge). Cert este că tango-ul a început ca o muzică interpretată la bandoneon, pian şi chitară. A urmat apoi dansul, care a apărut în bordelurile din Buenos Aires. Cum cei care se învârteau pe acolo erau de naţii foarte diverse, aveau probleme în a se înţelege, aşa că, în timp, s-a dezvoltat un mod de comunicare non-verbală, cu conotaţii sexuale, prin intermediul tango-ului. O coregrafie care abunda în gesturi lascive şi temperamentale.

Ziceam de bandoneon… Spre suprinderea mea, oarecum, acest instrument a apărut în Germania. Surprinderea vine din faptul că e ţara cu oamenii pe care eu îi văd cel mai puţin potriviţi cu temperamentul tango-ului. Şi zic doar oarecum pentru că, totuşi, bandoneonul are ca strămoş acordeonul, tipic nemţesc. Emigranţii germani au fost cei care l-au dus în Argentina. În Europa, tangoul a prins cel mai repede în Franţa, desigur. Nemţii îl considerau vulgar, indecent şi lipsit de gust. Lucru care nu mă miră, venind din partea lor...

Cel mai cunoscut tango din lume este considerat La Cumparsita, care datează din... 1916 sau 1917. Compus de un uruguayan pentru un marş studenţesc, cântecul a fost declarat acum câţiva ani un fel de imn cultural al ţării, iar în Montevideo există o clădire cu o placă pe care se menţionează faptul că acolo a luat naştere acest celebru tango. După ce l-a compus, autorul a vândut cântecul unui editor din Buenos Aires, pe 20 de pesos, pe care i-a pierdut la curse şi pe care mai apoi a trebuit să-i returneze, deoarece contractul încheiat cu argentinianul s-a dovedit nul, el fiind încă minor. Acesta a fost, însă, norocul lui. În anii următori, cântecul i-a adus o grămadă de bani, astfel că şi-a permis să trăiască fără griji la Paris.

La Cumparsita a fost folosit şi în celebra adaptare radio a Războiului lumilor, a lui Orson Welles, care a scos americanii în stradă în 1938. Iar la Jocurile Olimpice din 2000, de la Sydney, echipa Argentinei a defilat pe La Cumparsita, lucru care a stârnit proteste din partea guvernului uruguayan.

Există foarte multe versiuni ale cântecului, multe instrumentale (pentru că aşa a fost versiunea originală), dar eu am ales-o acum pe cea de mai jos. **

** Nerecomandată celor care cred că se înjosesc ascultându-l pe Julio Iglesias şi care trăiesc cu falsa impresie că masculinitatea stă doar în gesturi şi muzici "dure".

(18.02.2011)

Smoke Gets in Your Eyes

Everybody Wants to Be a Cat

Tango-ul altfel. Otros Aires

Dacă tot mi-a amintit Ciuleandra de Otros Aires, de două zile i-am scos de la naftalină şi îi tot ascult. Şi am descoperit că au mai apărut pe youtube unele videoclipuri care nu erau acum ceva vreme. Sunt de văzut. 

Pentru început, un videoclip care ne duce înapoi în timp, la originile tangoului, care, iniţial, se spune că era dansat prin bordelurile din Buenos Aires doar de către bărbaţi. Nu ştiu cum arăta dansul lor de atunci, dar demonstraţia de acum e lipsită de senzualitatea tangoului femeie-bărbat. Probabil, şi din grija de a nu naşte insinuări legate de homosexualitate. Nu e cazul, dar oamenii încă au prejudecăţi. Multe. Oricum, e un videoclip frumos. Şi melodia la fel.

Un videoclip interesant. Am observat, în timp, că videoclipurile multor trupe sud-americane sau din alte spaţii de limbă spaniolă sunt... altfel. Departe de stilul nord-american, importat şi de către europeni, axat pe trupuri dezbrăcate, lux şi violenţă. Nu toate, desigur, dar multe. 

Sexi.

Haios.

Tot sexi. 

Senzual. 

Live.

Site-ul lor e şi el interesant. Plimbaţi mouse-ul pe maşină, pe felinar, pe geamuri... 

p.s. Ritmurile sunt perfecte pentru aerobic sau orice alt fel de mişcare de genul ăsta. :)

La Dama del Tango