Ei cu asta chiar ca ma provoci sa ies din starea mea de molusca .. Si tu ?! Bine ca va ganditi toti preferatii mei sa inchideti si sa plecati .. Si as fi zi ca numai eu sunt in pasa proasta.
Care e rostul unui blog? Se vede ca-ti face placere sa scrii. Stii ca pentru noi, ratacitorii virtuali, un blog e doar o camera din milioane in care putem intra, un blog pe care revii e o camera frumoasa, o descoperire, un loc unde-ti pierzi timpul in fiecare zi. Daca acesta e inghitit de uitare va fi un nou loc. Iar tu probabil o sa dispari pe vreo plaja, undeva, sa scrii in continuare intr-o limba pe care n-o intelege decat marea. Curaj!
Ce sa-ti spun ? Sunt poate printre primii care au "calcat" blogul tau, apreciind stilul sensibilitatea si discursul original.Mi-a placut ce scriai, gusturile tale muzicale rafinate in rezonanta cu ale mele, am comentat si am disparut, din lipsa de timp sau poate preocupat de altceva... Nu pot sa te condamn ca vrei sa dispari dar nici nu te aplaud, sper sa-ti treaca! Tu nu ai nevoie de multi cititori, nu ti-ai dorit un blog invadat de comentarii, ti-au placut acei cativa "trecatori" de nivelul tau spiritual macar declarativ; continua pentru ei sau pentru hrana sufletului tau!Alegerea e a ta!
Ia o pauza daca asa simti nevoia dar nu renunta :( De multe ori cuvintele tale mi-au facut zilele grele suportabile si mi-au dat senzatia ca nu-mi beau cafeaua singura :) Cine-mi mai povesteste mie asa frumos despre Havana si Buenos Aires ?
Simt nevoia să răspund, pentru că nu vreau să se înţeleagă greşit. Nu am vrut să sune dramatic alea câteva cuvinte, poate că poza e de vină... Nu sunt genul care se supără pe internet, pe blog, pe fb şamd. Şi, aşa cum bine spunea san_giovanni, niciodată nu m-au interesat traficul şi comentariile. Doar că am început la un moment dat să pun aici nişte fragmente din diverse, la care aveam nevoie de un soi de feedback. De aici falsa mea problemă, f pe scurt. Dar cei care ar putea da feedbackul ăla nu cred că ajung pe blogul ăsta, tocmai pt că mereu m-am ferit să scriu chestii care să atragă, subiecte care în general stârnesc reacţii. În fine... e greu de explicat în două vorbe. A fost şi ăsta un moment de slăbiciune, aşa cum au fost şi altele pe aici şi de care nu m-am ferit.
Revenind, e un colţ de care m-am ataşat, probabil că nu o să-l abandonez aşa uşor. Poate că ar trebui să schimb câte ceva, nu ştiu încă. Dar vă mulţumesc tuturor pentru cuvintele frumoase.
Intr-adevar. Sunt bloguri pe care le vizitezi pentru ca te provoaca sa spui ceva, sa citesti despre opiniile celorlalti, sa comentezi poate. Sau doar sa vezi cati sunt in acord cu tine insuti.
Dar sunt si bloguri de suflet, unde intri zilnic ca intr-o galerie de arta. Nu simti nevoia sa vorbesti, nu simti nevoia de companie. Vrei doar sa iti clatesti ochii, sufletul, mintea. Feedback-ul in cazul asta este faptul ca tocesti pragul blogului ala tot dand refresh sa vezi daca nu cumva a aparut o postare noua.
Pentru mine cel putin, blogul tau este locul unde vin sa ascult muzica, sa citesc ceva ce stiu sigur ca o sa imi placa, sa ma detasez de tumultul vietii cotidiene...
E posibil sa raman la fel de tacuta si de acum inainte dar voi fi sigur prezenta intotdeauna.
Ştii, după ce a murit povestea cu vdb, m-a bătut un gând să aduc aici ce scrisesem pe acolo şi că continui în stilul ăla aici. Dar mi-a trecut repede. :)) Aş fi stricat atmosfera. Deşi eu sunt împărţită în două - vreau şi ce făceam acolo, şi ce fac aici. Dar colţul ăsta cred că trebuie să rămână aşa, fără agitaţii. Poate reuşesc să încep iar să vorbesc despre cărţi... Mulţumesc încă o dată, ştiu că noi suntem pe aceeaşi lungime de undă la multe. :)
9 comentarii:
Ei cu asta chiar ca ma provoci sa ies din starea mea de molusca .. Si tu ?! Bine ca va ganditi toti preferatii mei sa inchideti si sa plecati .. Si as fi zi ca numai eu sunt in pasa proasta.
Care e rostul unui blog? Se vede ca-ti face placere sa scrii. Stii ca pentru noi, ratacitorii virtuali, un blog e doar o camera din milioane in care putem intra, un blog pe care revii e o camera frumoasa, o descoperire, un loc unde-ti pierzi timpul in fiecare zi. Daca acesta e inghitit de uitare va fi un nou loc. Iar tu probabil o sa dispari pe vreo plaja, undeva, sa scrii in continuare intr-o limba pe care n-o intelege decat marea.
Curaj!
Ce sa-ti spun ? Sunt poate printre primii care au "calcat" blogul tau, apreciind stilul sensibilitatea si discursul original.Mi-a placut ce scriai, gusturile tale muzicale rafinate in rezonanta cu ale mele, am comentat si am disparut, din lipsa de timp sau poate preocupat de altceva...
Nu pot sa te condamn ca vrei sa dispari dar nici nu te aplaud, sper sa-ti treaca! Tu nu ai nevoie de multi cititori, nu ti-ai dorit un blog invadat de comentarii, ti-au placut acei cativa "trecatori" de nivelul tau spiritual macar declarativ; continua pentru ei sau pentru hrana sufletului tau!Alegerea e a ta!
Ia o pauza daca asa simti nevoia dar nu renunta :( De multe ori cuvintele tale mi-au facut zilele grele suportabile si mi-au dat senzatia ca nu-mi beau cafeaua singura :) Cine-mi mai povesteste mie asa frumos despre Havana si Buenos Aires ?
Simt nevoia să răspund, pentru că nu vreau să se înţeleagă greşit. Nu am vrut să sune dramatic alea câteva cuvinte, poate că poza e de vină... Nu sunt genul care se supără pe internet, pe blog, pe fb şamd. Şi, aşa cum bine spunea san_giovanni, niciodată nu m-au interesat traficul şi comentariile. Doar că am început la un moment dat să pun aici nişte fragmente din diverse, la care aveam nevoie de un soi de feedback. De aici falsa mea problemă, f pe scurt. Dar cei care ar putea da feedbackul ăla nu cred că ajung pe blogul ăsta, tocmai pt că mereu m-am ferit să scriu chestii care să atragă, subiecte care în general stârnesc reacţii. În fine... e greu de explicat în două vorbe. A fost şi ăsta un moment de slăbiciune, aşa cum au fost şi altele pe aici şi de care nu m-am ferit.
Revenind, e un colţ de care m-am ataşat, probabil că nu o să-l abandonez aşa uşor. Poate că ar trebui să schimb câte ceva, nu ştiu încă. Dar vă mulţumesc tuturor pentru cuvintele frumoase.
Intr-adevar. Sunt bloguri pe care le vizitezi pentru ca te provoaca sa spui ceva, sa citesti despre opiniile celorlalti, sa comentezi poate. Sau doar sa vezi cati sunt in acord cu tine insuti.
Dar sunt si bloguri de suflet, unde intri zilnic ca intr-o galerie de arta. Nu simti nevoia sa vorbesti, nu simti nevoia de companie. Vrei doar sa iti clatesti ochii, sufletul, mintea. Feedback-ul in cazul asta este faptul ca tocesti pragul blogului ala tot dand refresh sa vezi daca nu cumva a aparut o postare noua.
Pentru mine cel putin, blogul tau este locul unde vin sa ascult muzica, sa citesc ceva ce stiu sigur ca o sa imi placa, sa ma detasez de tumultul vietii cotidiene...
E posibil sa raman la fel de tacuta si de acum inainte dar voi fi sigur prezenta intotdeauna.
Ştii, după ce a murit povestea cu vdb, m-a bătut un gând să aduc aici ce scrisesem pe acolo şi că continui în stilul ăla aici. Dar mi-a trecut repede. :)) Aş fi stricat atmosfera. Deşi eu sunt împărţită în două - vreau şi ce făceam acolo, şi ce fac aici. Dar colţul ăsta cred că trebuie să rămână aşa, fără agitaţii. Poate reuşesc să încep iar să vorbesc despre cărţi...
Mulţumesc încă o dată, ştiu că noi suntem pe aceeaşi lungime de undă la multe. :)
care sunt fragmentele?
La Categorii este una care se cheamă exact aşa... Fragmente. :)
Trimiteți un comentariu