dintr-un septembrie
ea:
Eu tot încerc să-mi dau seama dacă celui plin de sine îi este mai uşor
să-şi găsească locul. Apropo, azi cică e ziua întrebărilor stupide.
eu: Nu ştiu, ce înţelegi prin "plin de sine"?
ea: De exemplu, un om pentru care empatia şi reflexivitatea sunt mai rare decât meteoriţii căzuţi în grădina lui Ion.
eu:
Nu neapărat îşi găseşte locul mai uşor, da' are o autosuficienţă care
ţine loc de multe. Pe mine m-a dezamăgit ceva azi şi nici măcar nu mă mai
enervez. O fi bine? Nu cred... cât timp te enervezi, e semn că îţi pasă.
Şi
am început o carte care mă plictiseşte, şi am uitat să mă duc să închiriez măcar un film, şi aş avea câte ceva de făcut, da' n-am chef, şi
tu mă enervezi că nu esti în oraşul ăsta mirific, să ieşim să ne
îmbătăm (asta o spun ca să-i scandalizez pe unii puritani).
aş bea un gin
ar trebui să mă lecuiesc de visat cai verzi pe pereţi
şi, vorba cuiva, acum ar cam fi momentul să se întâmple ceva; ceva care să mă scoată din starea asta
mi-e dor de mirosul de salcâm
cred că mă paşte o tăcere
mă simt ca o floare în ghiveci, am înghiţit nişte zaţ
pe de altă parte, cred că e foarte trist să dispari şi să nu observe nimeni
poate că a venit vremea pentru o pauză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu