ficţiuni

Lumina asta de toamnă îmbie la tăcere şi la intimităţi, orice o însemna asta. Şi mi-e ciudă că simt cum trece pe lângă mine şi nu pot să fac nimic, deşi am aşteptat-o atâta. E ca lucrurile acelea pe care ţi le doreşti din toţi porii, dar care se împlinesc prea târziu şi tot ce mai poţi să faci e să le priveşti melancolic. Sau indiferent. 

Cu unii oameni poţi să te întâlneşti zilnic şi tot nu o să te înţeleagă şi nu o să-i simţi aproape. La fel cum pe unii e suficient să-i vezi o dată la câteva luni şi să nu fie nevoie de punţi. Sunt acolo, îi simţi, îi zâmbeşti, just like that. 

Zilele astea sunt in the mood for Tom Waits şi filmele lui Jarmusch. Ba chiar plănuiesc o întâlnire cu Tom Waits. Fictivă, da. De parcă nu aproape totul e fictiv în jur... Zilnic, construim propriile ficţiuni. Zău. 

Azi e sâmbătă? 

aniversări de toamnă

4 for me and Mr. C.

The Follow