Împreună, a Annei Gavalda, am primit-o anul ăsta de ziua mea, de la J. Nu o să intru în corul celor care îi construiesc un piedestal, pentru că stilul ei nu m-a impresioant foarte mult. Dar mi-a plăcut ideea de a aduce împreună câteva personaje foarte diferite care consimt să găsească o cale de a convieţui.
Personajele sunt destul de bine conturate, iar povestea se concretizează tot mai clar pe parcurs, pe măsură ce înaintezi, e un fel de bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte... Asta te şi face să nu o abandonezi, să mergi mai departe, să afli ce se mai întâmplă.
Un aristocrat, o pictoriţă în devenire care face pe femeia de serviciu, un bucătar (nu ştiu de ce unii îi spun chelner) şi o bătrână pe cale să renunţe la viaţă. Din ei se compune amestecul de vieţi plasate în Parisul anului 2004, care vă poate ajuta să ignoraţi o după-amiază bosumflată de noiembrie.
Mai spun doar că nu mi-a plăcut finalul.
Un comentariu:
Nici mie nu mi-a placut finalul. Nu era o poveste de "si au trait fericiti pana la adanci batraneti".
Are si ecranizare - "Ensemble c'est tout" se numeste, cu Audrey Tatou. Filmul e dragut, cat timp nu incerci sa il compari cu romanul.
Trimiteți un comentariu