joi, 20 decembrie 2012

tăceri

Citeam un jurnal, mai devreme, şi mă gândeam că definiţia nebuniei ar trebui să fie luciditatea extremă. Dar extremă-extremă. Noi, ceilalţi, care ne considerăm normali, ne-nebuni, suntem într-o veşnică fugă de luciditate. Şi de sinceritate. Cu noi.

Deşi nu prea ţin cont de convenţii, abia aştept să se termine anul ăsta, pentru că m-a obosit teribil. 

- L-ai omorât pe H. 
- Da. 

Mi-e dor de ocean. De tăcerea de lângă el. 

nu vreau iarnă nu vreau frig nu vreau ipocrizii acoperite cu zăpadă nu vreau indiferenţă nu vreau laşităţi mascate cu sclipiciuri

Într-o ţară de retardaţi, idealismul e un handicap. 

Fuentes sau Antunes? 


Foileton (V)