Aseară am observat că orchestrele româneşti de muzică populară au cam aceleaşi instrumente ca şi cele de jazz: contrabas, vioară, trompetă, saxofon, tobe. Pianul e înlocuit de ţambal.
***
Singurul moment care îmi lipseşte de la fostele joburi e acela când veneam obosită de pe coclauri, mă aşezam în faţa tastelor, cu o cafea lângă şi începeam să scriu. Toată lumea din jur dispărea, zgomotele se estompau, cafeaua aluneca încet printre simţuri şi rămânea doar plăcerea de a vorbi în scris.
***
Am început să-l citesc pe Fernando Pessoa. Încă mi-e greu să accept că poate exista cineva atât de... deocamdată mi-e greu să-l definesc, nu găsesc cuvântul potrivit. Revin după ce termin cartea.
***
Când vrei să aparţii şi nu reuşeşti, ce faci? Scoţi cinismul de la naftalină. Sau asculţi obsesiv un song. Sau închizi ochii minţii şi începi să scrii. Scrisul eliberează. Sau dormi. Dacă reuşeşti, pentru că somnul poate fi un lux uneori. Azi nu fac concesii. (21 mai 2007)
***
Într-o gară, pe un tren mai vechi, era un banner cu Descoperă România turistică. Orice călătorie e o experienţă. Cât adevăr...
***
Căşti, muzică, play! Liniştea s-a făcut cioburi.
***
În dimineaţa asta n-am chef de ştiri, banalitate împinsă la extrem.
Gata cafeaua.
Încă un song.
Zilele trecute am primit Să vie Bazarcă!, a lui Teodoreanu.
Am visat ceva şi mi-ar plăcea să cred în premoniţii. De data asta.
Mă duc să caut culori.
2 comentarii:
Ai citit Sa vie Bazarca? :)
maria
Inca nu. Pana acum nu am gasit-o, iar acum nu am timp. De fapt, am o gramada de carti cumparate sau primite in ultimele luni si care asteapta sa imi fac timp de ele. :)
Trimiteți un comentariu