Mă uit cu jind la calendar şi aş vrea ca luna asta şi cea care vine să nu se termine, copilăros vis. Va trebui să aştept încă un an lumina asta calmă.
Din diverse motive, mi-am rătăcit un pic exerciţiul gândurilor lăsate să zburde. Aici sau în altă parte. De vină sunt şi proiectele total opuse care trag de mine. Unele pentru suflet, altele pentru lumea de lângă noi. Inevitabil, sunt momente în care le neglijezi pe unele în favoarea altora.
Sunt zile în care vreau să mă opresc, să ignor goana din jur şi să mă închid într-o imaginară mansardă, de unde să pot trăi doar ce vreau. Azi e una dintre ele.
Iar dacă închid ochii mă agasează un caleidoscop din feţe, senzaţii, amintiri, discuţii, frânturi de idei, plimbări, imaginare dorinţe care se zbat în spatele pleoapelor. Şi trebuie să alegi, mereu trebuie să alegi.
Am visat azi-noapte că am primit o scrisoare. Una clasică, scrisă de mână. Mai are cineva răbdare să scrie aşa ceva? Chiar mi-ar plăcea ca într-o dimineaţă să găsesc o scrisoare din asta. Ar intra în categoria zilelor frumoaşe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu