E prea frig, toamna asta a pornit cu o extremă. Dar cafeaua caldă compensează.
Cumva, am rămas cu gândul la filmul de aseară. Cred că e al naibii de greu să nu ştii ce vrei.
Încerc să nu mă gândesc la 18. Anul ăsta s-a scurs, mi-a alunecat printre degete, ca nisipul.
Să ignor sau...
Niciodată n-am reuşit să ţin un jurnal. Unul clasic. Am făcut aia, am făcut aia.
Azi, de exemplu, am terminat Noaptea pisicilor lungi, a lui Delaskela. Încă nu pot să vorbesc despre ea, ca de obicei după ce termin o carte, am nevoie de o pauză: ţigara imaginară, privirea care caută lumea de dincolo de geam, decantarea, cuvintele care se aşează. Aş zice deocamdată că un echivalent muzical al cărţii ar fi songul ăsta. Nu încerc să explic, asta simt acum.
Frigul e bun, totuşi, îţi aminteşte de căldură. De oricare o fi ea.
Cineva îşi bea cafeaua pe o bancă în parc. Sub un geam cu obloane mov.
Uite, Ana, am găsit pretextul pentru Buenos Aires. Încă unul, adică.
Şi mai zic o dată: mi-e dor să întorc casa cu susu-n jos, cu muzica dată tare şi cu baticul legat piratereşte.
Vreau o pauză de cuvinte.
Şi marea?
Revoltele instinctive sunt singurele sincere. Restul aduc a ceai englezesc.
Şi tre' să mă apuc de lucru.
Şi n-am chef.
Şi lungesc aici cafeaua. Şi bat câmpii. Gânduri lăsate să zburde fără lesă.
O culoare pentru azi? Coral.
Gustul? Migdală.
Relaxare, fugă de carapace.
Până la urmă, cred că am înţeles. Mi-a luat cam mult.
Cumva, am rămas cu gândul la filmul de aseară. Cred că e al naibii de greu să nu ştii ce vrei.
Încerc să nu mă gândesc la 18. Anul ăsta s-a scurs, mi-a alunecat printre degete, ca nisipul.
Să ignor sau...
Niciodată n-am reuşit să ţin un jurnal. Unul clasic. Am făcut aia, am făcut aia.
Azi, de exemplu, am terminat Noaptea pisicilor lungi, a lui Delaskela. Încă nu pot să vorbesc despre ea, ca de obicei după ce termin o carte, am nevoie de o pauză: ţigara imaginară, privirea care caută lumea de dincolo de geam, decantarea, cuvintele care se aşează. Aş zice deocamdată că un echivalent muzical al cărţii ar fi songul ăsta. Nu încerc să explic, asta simt acum.
Frigul e bun, totuşi, îţi aminteşte de căldură. De oricare o fi ea.
Cineva îşi bea cafeaua pe o bancă în parc. Sub un geam cu obloane mov.
Uite, Ana, am găsit pretextul pentru Buenos Aires. Încă unul, adică.
Şi mai zic o dată: mi-e dor să întorc casa cu susu-n jos, cu muzica dată tare şi cu baticul legat piratereşte.
Vreau o pauză de cuvinte.
Şi marea?
Revoltele instinctive sunt singurele sincere. Restul aduc a ceai englezesc.
Şi tre' să mă apuc de lucru.
Şi n-am chef.
Şi lungesc aici cafeaua. Şi bat câmpii. Gânduri lăsate să zburde fără lesă.
O culoare pentru azi? Coral.
Gustul? Migdală.
Relaxare, fugă de carapace.
Până la urmă, cred că am înţeles. Mi-a luat cam mult.
2 comentarii:
mi-a placut piesa...nu o stiam, dar asocierea (pt mine) e flatanta, placuta...stiu si eu ca nu e o carte bine articulata, a fost mai degraba un fel de...saudade, ma rog
Nu voiam sa pun ceva anume despre carte cand am scris aici. De obicei, mi-e greu sa vorbesc despre anumite carti imediat, simt nevoia sa las impresiile sa se aseze. Asa si cu cartea ta, care mi-a placut, tu ai taletnul de a surprinde aspecte care le scapa celor mai multi. O sa fac si o recenzie (desi nu sufar cuvantul asta), dar nu chiar acum... nu e cea mai "vesela" perioada a mea si nu vreau sa scriu sub influenta asta. :)
Trimiteți un comentariu