Inconştient, cred că mereu am tânjit după un suflet care să nu-mi ceară să mă explic, care să nu vrea să îmi ştie trecutul, să mă accepte aşa cum sunt în clipa prezentă. Lânga el şi atât. Să asculte cu mine un song, să ţină companie tăcerii mele, să mă ia de mână şi să mă plimbe pe străzi fără nume, să-mi sărute nedumerirea din mers, să-şi afunde obrazul în mine, să nu mă întrebe de ce, să fie de acord că uneori cuvintele sunt în plus, să creadă că o să mă întorc, fără să mă întrebe când, să îmi mângâie tristeţile şi să aibă răbdare să îmi treacă, să mă lase să îi ating ochii cu un zâmbet care taie mărunt distanţa...
Close but distant.
Dacă mă gândesc bine, niciodată n-am ştiut să sper cu adevărat, cu pasiune, să trasez firul roşu al unui scop clar, bine definit şi să mă ţin de el. Poate de aici rătăcirea, eterna căutare... Şi ştii care e cel mai greu lucru în viaţă? Alegerile. Da, să faci o alegere, oricât de banal sună. Nu despărţirile sunt grele, nu iubirile, nu tristeţile, ci alegerile. Dacă vrei să pedepseşti pe cineva, nu trebuie să faci nimic altceva decât să îi pui la dispoziţie posibilitatea de a lua o decizie alegând. E suficient.
Close but distant.
Dacă mă gândesc bine, niciodată n-am ştiut să sper cu adevărat, cu pasiune, să trasez firul roşu al unui scop clar, bine definit şi să mă ţin de el. Poate de aici rătăcirea, eterna căutare... Şi ştii care e cel mai greu lucru în viaţă? Alegerile. Da, să faci o alegere, oricât de banal sună. Nu despărţirile sunt grele, nu iubirile, nu tristeţile, ci alegerile. Dacă vrei să pedepseşti pe cineva, nu trebuie să faci nimic altceva decât să îi pui la dispoziţie posibilitatea de a lua o decizie alegând. E suficient.
Un comentariu:
nu sunt putini cei care tanjesc dupa un asa suflet...
da, viata e un sir de alegeri si nu putem schimba asta
Trimiteți un comentariu