Slalom

(Dintr-un jurnal)

- Mănâncă, roagă-te, iubeşte e o carte pentru corporatistele deprimate.
- Soluţiile de moment sunt cu adevărat soluţii? Cred că nu, dar e greu să repari ce ai dărâmat cu o decizie pripită.
- Ieri, în parlament, pe durata moţiunii, traficul pe net a depăşit un giga. Unii protestau afară, iar cei dinăuntru se uitau la ei pe net. Să tot fie moţiuni din astea. Am mai zis: avem o ţară veselă, nu înţeleg de ce atâta lume tristă...
- Şi mă enervează orgoliile nejustificate, strict declarative.
- Greu va trece iarna asta...
- Şi dacă aş lucra într-un anticariat, ce?
- Nu găsesc muzica potrivită pentru dimineaţa asta.
- Şi nu înţeleg de ce e atât de greu să fii direct, să îi spui omului în faţă ce vrei sau ce crezi. Sau ce nu vrei.
- Gândesc haotic în clipa asta? Mda...

(28 octombrie 2010)
***
Mă gândeam la o oarecare legătură între diverse limbi şi diverse stări. Şi cred că în engleză nu poţi decât să fii grăbit, să bei o cafea pe fugă şi să alergi după un metrou; franceza e prin excelenţă o limbă în care te poţi lăfăi în melancolie; spaniola e mai jucăuşă, dar şi limba în care te poţi revolta, te poţi isteriza, ca mai apoi să dansezi şi să faci dragoste; germana îndeamnă la o disciplină cadenţată, poate cel mult la o toamnă frumos colorată, dar pe un ritm sumbru de Bach; rusa e dramatică şi gravă, îndepărtată, izolată; italiana e ca o femeie cochetă, dar superficială, de care te poţi îndrăgosti, totuşi; portugheza te îndeamnă să leneveşti la umbră, cu privirea departe, tânjind mereu după altceva...

(3 noiembrie 2010)

***
Ce făceam în iernile când nu era internet? Nu prea mai ştiu, uneori e atât de greu să îţi închipui lumea fără lucrurile care acum îţi sunt la îndemână... Cumpăram ziare şi le citem lângă prima cafea, despicam firul în patru şi mestecam idei faţă în faţă, mergeam pe jos până la birou, priveam mai mult în jur, mă amestecam printre lume toată ziua, în căutare de idei, în căutare de oameni, în căutare de vise, credeam în diverse, citeam pe balcon, vara mergeam la ştrand sau fugeam din oraş de vineri seara până duminică dimineaţă, când aterizam direct la lucru, evadam în grădina de acasă din când în când şi tot acasă dormeam dusă, nu cunoşteam încă insomniile, scriam scrisori de mână şi i le trimiteam lui Lore în Portugalia, telefonul nu era încă un rău necesar, zăceam la câte o terasă şi visam la lucruri care îmi păreau imposibile şi pe care acum le am dar nu mai îmi par extraordinare, discuţiile se lungeau până dimineaţa, lângă un vin, dansam, râdeam mai des... Unele s-au pierdut undeva pe drum şi n-aş putea spune de ce. Cred că am uitat să trăim. Mai mult simulăm. Pe internet. Me olvide de vivir...

(29 noiembrie 2010)

***

Un song pentru azi? Greu de ales, vremea asta nesuferită îmi impune ritmul şi starea. Şi nu neapărat una care îmi place.
Opţiuni:

- Il Postino

- Tango

- Samba Triste

- Splendor in the Grass

- La Bamba

Totuşi, mi-e dor de un loc unde nu mă ştie nimeni, să mă plimb cu mâinile în buzunare. Şi aş vrea un film bun. Sau o carte - o poveste. Să zac între perne cu ea şi cu o cafea caldă.

No te preocupes, todo va a terminar bien.