Paşii
mei continuau să se audă cu un oarecare ecou pe asfaltul ud. Ceva
mai în faţă, strada părea mai bine luminată, parcă începeau să
se vadă şi unele vitrine. Eram pe punctul de a mă întoarce la
depozitul de imagini care era memoria mea, în căutarea unui indiciu
care să-mi spună unde mă aflam, când am văzut o maşină venind
pe mijlocul drumului. Şoferul mă observase, aşa că începuse să
claxoneze. Un claxon cu sunet ciudat. M-am dus mai spre margine, nu
era nevoie să creadă că aş fi vreun sinucigaş hotărât să i se
arunce în faţă. Chiar nu eram. Când maşina s-a apropiat, apoi a
trecut pe lângă mine, am văzut că era un model vechi, ceva ce
aducea a anii '30, n-aş fi putut spune ce marcă, nu sunt chiar
genul obsedat de maşini, dar, categoric, un model din perioada
aceea. M-am întors şi m-am uitat după ea, se mai vedeau doar
farurile, îndepărtându-se.
M-am
scuturat, bun, era o maşină veche, ce dacă, există colecţionari
de aşa ceva, nu le vezi prea des pe şosele, dar sunt multe din
astea funcţionale. La trei dimineaţa, pe o stradă pustie, din
Dumnezeu ştie ce colţ de lume? Şi ce zi era?! Mi-am scos mâinile
din buzunarele pantalonilor şi am dat să caut telefonul mobil, când
am realizat că eram îmbrăcat în costum. Da, pantaloni din stofă
şi sacou. Bine, nu părea cine ştie ce costum scump, totuşi,
costum. Mi-am pipăit buzunarele, am găsit chiar unul interior, la
sacou, dar nici urmă de mobil. Nici nu mai ţineam minte de când nu
îmbrăcasem un costum, sunt genul care nu le suferă, mă fac să mă
gândesc la înmormântări, nunţi, divorţuri, botezuri, tot felul
de chestii din astea mult prea serioase, grave. Nu că eu aş fi
neserios. Sau poate că da, într-un anume fel, dar, în fine, nu
despre asta era vorba atunci, ideea era că ceasul meu arăta aproape
trei şi jumătate, dimineaţa, habar n-aveam unde eram şi de ce mă
plimbam îmbrăcat într-un costum la ora aia. Şi unde îmi
era mobilul? Brusc, am realizat că aveam şi pălărie, cum de nu
observasem până atunci? Mi-am luat-o de pe cap, m-am uitat la ea ca
la o ciudăţenie, era neagră, cu bor larg şi cu o panglică neagră
legată deasupra borului, da, pălăriile din anii '30, ce naiba,
văzusem şi eu filme cu gangsteri. Sau poze din alea alb-negru, cu
Calea Victoriei în perioada interbelică, după care plângeau toţi.
Ce dra... M-am oprit şi m-am uitat mai bine în jur. Totuşi, nu era
Calea Victoriei, nu era Bucureşti. Era a doua oară când îmi
spuneam asta, în interval de câteva minute.
Mi-am
pus pălăria la loc pe cap, dacă tot o aveam, şi am iuţit pasul
spre zona din faţă, care părea mai luminată. Priveam drept
înainte şi călcam apăsat, de parcă asta m-ar fi ajutat să
desluşesc toată aiureala aceea în care mă trezisem. După vreo
sută de metri, m-am retras înapoi pe trotuar, pentru că au mai
trecut două maşini. Tot modele vechi. Tot nu ştiam exact ce
modele. Dar, categoric, vechi. Foarte vechi. Anii '30. Cei de la
volan aveau şi ei pălării. Şi costume. Nici urmă de fiinţă
omenească în blugi şi geacă. Nu înţelegeam nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu