Cel mai discutat subiect din ultimele zile: Kosovo.
Cele mai întâlnite situaţii: cei mai mulţi habar n-au despre ce vorbesc, n-au pus mâna să citească ceva despre istoria conflictului ăstuia, dar se trezesc dând din mâini şi oferind pseudoexplicaţii.
Concluzia: Dacă te informezi doar din ştirile de la ProTv sau din tocşourile la care participă tipul ăla de la Ziua (pe care l-a şcolit SRI şi care acum face pe analistul militar), mai bine taci şi du-te la shopping în mall, că nu s-au terminat reducerile.
Adevărata concluzie: de oricare parte te-ai situa într-un conflict de genul ăsta, vei găsi argumente, mai mult sau mai puţin viabile. E un cerc vicios pe marginea căruia poţi patina la infinit.

S-a încălzit, în sfârşit... Nu ştiu cât o să ţină, dar deocamdată mi-e bine. Dacă apare şi verdele mai devreme, mă declar fericită.
De câtva timp mă intersectez (chestie de job) cu un exemplar feminin care mă nedumereşte şi încerc să înţeleg un lucru: de ce unii oameni care au o cultură peste medie îşi închipuie că e şic să umbli neglijent? Nici eu nu am un fetiş pentru vestimentaţie, dar de aici şi până la a arăta de parcă cineva ţi-a furat hainele şi ai pus pe tine ce ai mai găsit aruncat prin baie... e cale lungă. Nu e prima persoană la care văd asta şi zău dacă înţeleg.
(...)
Au venit cd-urile cu Chris Botti. Sunt câteva songuri foarte faine, o să fie ideale la vară, dimineaţa, lângă cafea, sau seara, la un pahar.
Cafeaua asta a ieşit prea dulce... Mi-e lene să fac alta.
De câteva zile bune caut ceva de citit şi nu găsesc nimic care să mă tenteze, aşa că am ales să mai ies din casă. E ok, deşi cele mai multe personaje printre care mă învârt mă plictisesc. Toţi cei care îmi plac sunt risipiţi prin alte părţi...
Zilele trecute, cinicul:
- Să nu începi şi tu să te plafonezi!
- E greu de evitat asta la voi...
- Exagerezi.
- Nu prea cred. Ştii foarte bine la ce mă refer.
- Mda... Dar e o comunitate în care nu prea poţi intra cu plugul, ca în altă parte.
- Da, toţi sunt legaţi unii de alţii. Ştii că deja s-au făcut jocurile? Acum câteva zile s-au pus la masă şi au stabilit: x primar, y prefect, z viceprimar, ăla de la ape la consiliul judeţean etc. etc.
- De unde ştii?
- Nu contează. Procedura e veche, ştii şi tu... Era doar o chestiune de timp.
- Şi O rămâne pe dinafară?
- Aşa se pare. Trebuie să dea psd-ului ce au promis. Şi în oraş nu pot, cu lumea de aici nu au cum să jongleze, cine dracu’ votează cu psd în TM?
- Şi ce vrei să faci?
- Rien... mă duc să iau o cafea, vrei?

Mă gândesc tot mai mult să schimb macazul. Ce facem noi nu se mai cheamă presă. Trebuia să plec anul trecut.
Pe blocul de vizavi sunt nişte porumbei şi se tot împart în grupuri de câte trei. Nu ştiu de ce trei...
Cred că mă duc la meci. Deşi mai am de făcut din traducerile alea... uitasem.