Iar mi s-a fixat în minte un song...
Mai devreme:
- Vii la bere?
- Ntz!
- Hm?
- Prea multe motive, ca să le înşir.
- Zi trei.
- Nu beau bere caldă, iar febră am şi fără să beau ceva rece acum, mi-e lene, ar trebui să învăţ...
- Mda, te fofilezi.
- Hai, hai...
- De ce ai febră?
- De ghindă! M-am gripat, de ce am febră...
- Trebuia să faci tu ceva.
- Îhîm. Vrei un song?
- Vreau să te scot din casă.
- Întreabă-mă peste vreo săptămână.
- Zice A că mergem unde vrei tu.
- Să vă fie de bine.
- Nu, mă, dacă vii!
- Nu vin! Care parte nu o înţelegi?! Am o duzină de microbi sau cum s-or numi care bântuie prin mine şi tu vrei să mă duci la bere. AZI ţi-ai găsit. Nici la job n-am fost. Şi de când beau eu bere iarna??
- Fi-ţi-ar microbii... Eh, bere, poţi bea ce vrei tu, parcă te obligă cineva să bei bere. Ai nevoie de ceva?
- Să nu mă bateţi la cap, de exemplu.
- Bine, bine, las’ că vezi tu. Ocupă-te de microbii ăia şi vorbim mai încolo.
- Mda, o să chem un popă, să mi-i blagoslovească.

Din seria dialogurilor stupide dintr-o seară de sâmbătă fadă.

Încerc să scap de songul ăla, dar nu reuşesc. O fi vocea plăcută de vină. Singura pe care o suport acum. Sau poate simplul fapt că e ceva nou. Ades nu vrem să recunoaştem că ne atrag anumite situaţii, lucruri sau persoane doar pentru că sunt noi, sunt altceva... Faimoasele temptations. Dar suntem prea ipocriţi să admitem asta. Şi mă irită lipsa de empatie a unora. În egală măsură cu înclinaţia altora de a vedea subtilităţi acolo unde nu sunt.
În sfârşit, de mâine am mai mult timp pentru ale mele. Doar să îmi treacă starea asta de rău.
Nici ştirile n-am putut să le diger în ultimele două zile, nici să citesc n-am avut răbdare, discuţiile pretenţioase m-au enervat mai mult ca de obicei. Nu tu filme, nu tu meciuri, nu tu vară, să pot ieşi la aer... Februarie cred că e luna cea mai urâtă.