luni, 30 iunie 2008
Îmi plac(e) dimineţile senine de vară, să-mi savurez cafeaua şi să tac, rochiile lungi şi vaporoase, cireşele, Diana Krall şi Narrow Daylight, liniştea de după ploaie, evantaiele, să mă cuibăresc într-un fotoliu şi să ascult muzică, pozele alb-negru, să aflu ce au fost cândva clădirile vechi, calmul din librării, ochii care zâmbesc, să mă retrag într-un colţ şi să privesc lumea, tartele cu fructe, desenele animate clasice, vişinata făcută de mine, să pândesc formele norilor, sinceritatea copiilor, migdalele prăjite, Voile de Jasmine, să cred că într-o zi o să mă pot muta lângă o plajă, optimismul moderat, ironiile spuse cu calm, senzualitatea discretă, drumul înghiţit de maşină în zori...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu