Mi-a rămas în minte scena finală din film... o rochie roşie, lungă, vaporoasă, unduindu-se în paşi de dans, un balet al simţurilor pus pe o melodie care o să mă urmărească o vreme... Mintea e încă în film, ochii urmăresc dansul trist şi nu vrei să se termine. Trist prin întâmplările din film, care încă sunt lângă tine.
Şi e o seară de vineri în care îţi doreşti să fii în altă parte. Undeva pe malul mării, departe de urbea asta dezordonată, cu muzica alunecând uşor şi un sărut pe gleznă... Şi nu poţi decât să ieşi la geam, să priveşti luminiţele în spatele cărora se petrec atâtea poveşti nespuse, să tragi cu sete dintr-o ţigară imaginară şi să te întrebi unde începe şi unde se termină totul. Sau dacă vreodată visele devin realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu