Dintr-un jurnal

Iar am vazut intr-o gara, pe un tren mai vechi, bannerul ala cu "Descopera Romania turistica. Orice calatorie e o experienta." Da, cu un tren din ala, prin Romania noastra, incontestabil, orice calatorie devine o experienta de neuitat.
Am revazut Bucurestiul dupa un an... Incredibil cat mi-a lipsit, cu toate neajunsurile lui. Nu am dispozitia necesara pentru mai multe impresii deocamdata. Cert e ca greul abia acum incepe...
(21 aprilie 2007)

xx
Daca ma gandesc bine, niciodata n-am stiut sa sper cu adevarat, cu pasiune, sa trasez firul rosu al unui scop clar, bine definit si sa ma tin de el. Poate de aici ratacirea, eterna cautare... Dorintele mele stau ca niste foi risipite pe o masa, iar eu ma uit la ele cu detasarea unui om care fumeaza relaxat o tigara...
(22 aprilie 2007)

xx
Mai am un pic si termin Vanatorii de zmeie. Am simtit nevoia unei mici pauze... Nu imi dau seama cum se termina, bine sau rau. Poate avea orice final. Daca ma gandesc ca autorul a trait mult in SUA, inclin sa cred in happy-end, ar fi in spiritul tarii lui adoptive. De dragul realismului, insa, parca imi doresc contrariul.
Mda, gata si a doua cafea.
Intr-o discutie avuta mai devreme cu mama, m-a facut naiva. Da, intr-un anume fel, are dreptate.
(28 aprilie 2007)

xx
N-am chef de stiri in clipa asta. Banalitate impinsa la extrem...
Am luat ieri cartea aia a lui Llosa. Sa vad daca o sa imi placa si altceva decat coperta.
Cand te simti prizonier e normal sa simti impulsul de a evada, nu?
(4 mai 2007)

xx
Azi mi-a atras atentia o pustoaica de vreo cinci ani, imbracata intr-o gramada de tonuri tipatoare, intr-una din cele mai proaste combinatii, plus un lant gros din aur scos peste tricou. Si ma gandeam: da, la urma urmei, si prostul gust se invata de mic. (28 mai 2007)

xx
"... nu este destul ca doi oameni sa fie nefericiti separat pentru a fi fericiti impreuna." (5 septembrie 2007)

Xx
Ploua rece, des, monoton oarecum. Vreme de toamna tarzie venita prea devreme. Numai buna sa te ascunzi de lume, sa te retragi intre ganduri si sa te lafai printre ele.
Cafea. Calda, aromata, usor dulce, placut amaruie. E singurul lucru pe care il poti face atunci cand te impaci cu o situatie pe care ai incercat sa o schimbi, nu ai reusit si stii ca va trebui sa o accepti asa cum e.
Si trebuie sa innod doua capete. Poate nu chiar azi, pentru ca e prea brusc si inca nu gasesc metoda potrivita.
In ultima vreme am tendinta sa relativizez totul, sa ma ascund in spatele lui "bine, dar e relativ, e subiectiv, depinde de...". Si incep sa ma intreb daca asta nu e eschivare. Sau poate că e doar nevoia de a ma odihni, de a nu combate. Pentru ca anul asta m-a obosit peste masura. Si inca nu e gata...
Ploaia asta atrage muzica lenta, opreste zgomotele in prag si indeamna la intimitate.
Da, unele lucruri nu pot fi reluate imediat, trebuie sa le lasi sa iasa la suprafata de acolo de unde au fost abandonate.
(11 septembrie 2007)