Recapitulări

Weekendul trecut am mai închis o uşă. Previzibil, dar trebuia să mă conving că nu mai e nicio şansă.
Iunie ăsta pare mai parfumat ca niciodată, tot Bucureştiul miroase a tei, atât de frumos încât ai putea să-i uiţi păcatele de oraş haotic şi nehotărât.
Când încerci din răsputeri să pari altfel, obţii exact efectul contrar.
În sfârşit, am mai găsit o carte de proză scurtă pe care pot să o diger. Cred că e a doua sau a treia, am o problemă cu proza scurtă - nu-mi place. Roberto Bolaño.
Să citesc ziarele? Mai bine nu.

Ceva de reţinut din săptămâna trecută? Să vedem... nişte muzici bune; ipocrizia poate veni de unde te aştepţi mai puţin (la fel ca orice altceva); o tendinţă spre tot ce e mare şi mult, inclusiv în estetică; formatorii de opinie de la noi au o detaşare de realitate de-a dreptul greţoasă; Bucureştiul are prea puţine cofetării; să umbli vara desculţ pe parchet = fericiri mărunte; trompeta rămâne instrumentul perfect pentru serile de vară, abia apoi vine pianul; dacă întinzi mâna unui condamnat, te vor condamna şi pe tine - nu că ar fi o noutate; cireşele au trecut pe locul unu.