De ce o să votez cu Nicuşor Dan (II)

În loc de partea a doua a motivelor personale pentru care votez cu Nicuşor Dan, o să aduc aici o analiză referitoare la Bucureştii noştri de cândva şi de acum, la politica noastră şi la eternii ei candidaţi şi la şansa de schimbare (oricât de pompos sună) care s-a ivit acum. E cea mai completă şi mai bună analiză pe care am citit-o în ultimele săptămâni - Alegeri pentru Bucureşti: miza şi şansa.

Pentru cei care încă îl mai suspectează de diverse, doar pentru că aşa s-au obişnuit, din cauza celor care populează actualul sistem politic de la noi, o garanţie care zic eu că e suficientă: rândurile scrise de Bogdan Suceavă, unul dintre tinerii scriitori români pe care îi apreciez.

Pe lângă toate astea, aş adăuga: pentru că are cea mai curată campanie care s-a văzut vreodată la noi, pentru că, în sfârşit, oamenii de cultură s-au decis să iasă din carapace şi să îşi facă auzite vocile, pentru că a generat o mobilizare extraordinară, după care eu de mult timp am plâns - bloggeri foarte cunoscuţi, bloggeri mai puţin cunoscuţi, artişti cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, oameni simpli, mulţi-mulţi oameni simpli, voluntarii care l-au ajutat să adune semnăturile şi care, practic, duc în spate campania lui Nicuşor Dan. Aşa cum a spus şi el de multe ori: un bulgăre de zăpadă care a pornit la vale şi continuă să crească. Şi care, sper eu, va creşte suficient ca după 10 iunie să ne simţim reprezentaţi de cineva şi să nu mai spunem încă o dată că am votat răul cel mai mic. 

Încă sunt mulţi care spun: nu-l votez, că nu are şanse. Iată o argumentaţie şi pentru asta. Unde aş zice că punctul 3 e cel mai important de reţinut. Şi adaug: da, e un cerc vicios, dar unul din care se poate ieşi foarte simplu. Printr-un vot pentru Nicuşor Dan. Altfel, o să ne plângem de milă la inifinit şi nici măcar nu o să putem spune că am încercat.

Indiferent de rezultat, va rămâne o experienţă frumoasă. Şi nu o să mă mai simt singură într-o mare de mediocritate şi de indiferenţă. Am văzut oameni extraordinari în ultimele săptămâni, oameni care mai cred în lucruri bune. Oameni care dau tot fără să ceară nimic.

*foto: Matei Păun, unul dintre voluntarii care suplinesc partidele şi banii pe care alţi candidaţi le au în spate.