Mi se întâmplă tot mai des să simt nevoia de repere. Nevoia de
lucruri simple, cu care am crescut. Oraşul distruge tot,
depersonalizează, te goleşte de orice înseamnă senzaţie, aromă, nuanţă,
moment. Probabil că ar trebui să încep să caut alte repere. De aici. În fond, fiecare loc le are pe ale lui.
Până la urmă, fuga de rutină devine rutină în sine.
Dacă ieri la Bookfest m-am întâlnit (şi) neprogramat cu diverşi oameni, ne-am bucurat, ne-am salutat, ne-am vorbit... se poate spune că în Bucureşti încep să fiu acasă?
Există (câţiva) oameni de ale căror păreri îmi pasă. Oameni la care ţin. Într-un fel sau altul. Acum aştept un soi de părere din asta şi în aşteptare m-am făcut mică-mică, deşi nu se vede.
Cartea despre Buenos Aires e foarte bine şi frumos scrisă. Mi-era teamă să nu fie o ratare. Nu e. În sfârşit, am unde să mă pierd o vreme...
Am luat doar trei cărţi de la Bookfest, deşi plecasem în minte cu o listă lungă. Cumva, când le-am răsfoit, unele nu m-au mai convins. Per ansamblu, târgul ăsta mi-a părut trist, uşor superficial, cu o atmosferă ciudată, o atmosferă post-ceva, mi-e lene să explic. Dar am avut momentul meu frumos acolo, preţ de o ţigară.
Mă întreba cineva mai ieri ce mă mână în lupta asta pentru primăria capitalei. Am fost tentată să explic, să intru în detalii, să-mi aştern pe jos sinceritatea. Dar am făcut o fandare. Uneori, simt că am obosit să vorbesc despre idei, credinţe (altele decât religioase) şi gesturi necondiţionate.
Pentru soarele de azi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu