Despre şopârle şi alte nedumeriri cu privire la fenomenul Nicuşor Dan

În ultimele zile, am văzut că pe internet s-au intensificat atacurile mai mult sau mai puţin subtile la adresa lui Nicuşor Dan şi a celor care îl susţin. Şi, pentru că mi-ar părea rău ca munca celor care s-au înhămat la a-l susţine necondiţionat pe acest om să se ducă naibii doar pentru că unii sunt cârcotaşi sau rău intenţionaţi şi nu pentru că s-ar fi dus vreo dezbatere adevărată, în care cel mai bun a câştigat, am simţit nevoia să pun pe hârtie câteva rânduri.

• Unii spun că e trendy să afirmi că votezi cu Nicuşor Dan, pentru că i s-au alăturat diverse nume cunoscute. Nu e vorba despre a fi sau nu trendy, e vorba despre garanţiile morale pe care acele nume cunoscute le reprezintă. Pur şi simplu.
• Căutătorii de nod în papură au preluat din zbor ideea lansată de pedelişti (dacă nu mă înşel): Nicuşor Dan are în program idei de stânga. Trec peste faptul că pedeleul are rădăcini de stânga şi oameni cu mentalităţi la fel şi o să detaliez un pic. Programul lui Nicuşor Dan nu e perfect, la fel cum nu este campania lui. În acel program se regăsesc unele idei insuficient detaliate şi explicate, care nu sunt de stânga, dar poate că nu ţin în totalitate de primăria capitalei. Asta nu înseamnă că sunt idei bătute în cuie, care, în caz că va ieşi primar, vor fi aplicate exact aşa. Sunt doar propuneri. În esenţă, însă, sunt idei utile, idei care vin să acopere diverse goluri pe care le-a creat în timp sistemul nostru politic, pe de o parte, şi administraţia publică, pe de alta. Dar, de aici şi până la a spune că Nicuşor Dan e de stânga pentru că vorbeşte despre locuinţe sociale sau despre ajutor locativ pentru studenţi, de exemplu, e cale lungă. În prezent, toate primăriile din oraşele de la noi (dacă e să vorbim doar despre România) practică un sistem de genul acesta şi nu am auzit încă să sară nimeni în sus că ne-ar fi invadat stânga din cauza asta. Problema e alta şi a fost subliniată de către Nicuşor Dan: respectivele locuinţe sociale şi ajutoare din acel segment se acordă pe criterii clientelare. Mai citeam azi un articol al unui domn de la Deutsche Welle, care observa, prost argumentat, că programul lui Nicuşor Dan ar fi „socialist-autoritar”. Printre altele, înfiera ideea exproprierii celor care degradează clădirile istorice. Din câte ştiu, în teorie, astfel de lucruri sunt sancţionate şi acum de legile româneşti (adoptate sub legislaturi de dreapta). Şi spun în teorie pentru că ele nu se aplică. Dar există, nu le-a inventat Nicuşor Dan. În plus, sancţionarea celor care nu au grijă de clădirile istorice şi de patrimoniu se face inclusiv în Germania. Încă o dată spun, nu am inventat noi roata. Cât despre necesitatea de a face un pic de ordine prin mafia din pieţe... nu ţine deloc de stânga sau de dreapta, ci doar de aplicarea legii. Iar dacă e să vorbim cu adevărat despre socialism-autoritar aş propune să lăsăm la o parte ipocrizia şi să observăm că nu în România o să-l găsim azi.
• Am văzut că diverse persoane încearcă să împingă în faţă ideea că Nicuşor Dan ar fi privit de către unii ca pe un fel de profet, că susţinătorii lui ar forma un soi de sectă şi că, de fapt, ar trebui să lăsăm lucrurile să se regleze de la sine; adică, să aşeptăm să vină Sfântul Duh să facă ordine în politica de pe malul Dâmboviţei. Să-mi fie cu iertare, dar miracolele de genul acesta ţin de alt domeniu, nu de politică. Şi nu doar la noi, ci oriunde în lume. Dacă te-ai săturat de hoţii şi de grobianism şi îţi doreşti normalitate, nu înseamnă nici că eşti naiv, nici sectant, nici doritor să fii trendy. Înseamnă doar că ai atins o limită şi simţi nevoia să o spui. Prin vot, de data asta.
• În ultima săptămână, am auzit voci care s-au plâns că se ciocnesc tot mai des de „oamenii lui Nicuşor Dan”, de articole despre el, de filmuleţe cu el, de mailuri cu programul lui, de fluturaşi cu programul lui şamd. S-au simţit agresaţi, cumva. Şi mă întreb şi eu ca prostul... cum de oamenii ăştia nu s-au simţit agresaţi de atâţia ani de toţi politicienii care au ajuns să conducă Bucureştiul spre haosul de azi. Nu s-au simţit agresaţi de banii cheltuiţi fără rost şi fără să se vadă pe ce, de nesimţirea lor, de minciunile care le-au fost servite la fiecare patru ani, de afişele şi bannerele cu mutrele lor, care urâţesc şi mai mult oraşul ăsta (dacă aşa ceva e posibil), de corturile lor de campanie puse ostentativ pe mijlocul trotuarelor sau pe spaţii verzi... Campania lui Nicuşor Dan e făcută în exclusivitate cu voluntari. Oameni care probabil că mai fac greşeli, pentru că învaţă din mers şi pentru că nu şi-au făcut ucenicia sub fustele vreunui partid. Oameni care sunt dispuşi să dea tot, fără să ceară nimic. Vor doar să fie lăsaţi să spună în mod civilizat (prin vot, adică) „vrem altceva”. Sigur, un pliant, un program, nişte idei nu par la fel de practice şi de ne-agresive ca micii, berea, şepcile, pixurile, detergenţii, cozonacii şi banii. Dar poate că ar fi timpul să ne obişnuim cu asta.
• Am mai văzut o categorie de persoane: cea care se apucă să despice în paişpe programul lui Nicuşor Dan şi să îl demonteze. Cele mai multe sunt încercări penibile, dar nu asta contează, e dreptul lor să analizeze ce li se propune. Întrebarea mea e de ce nu fac la fel cu programul lui Oprescu sau al lui Prigoană. Şi apoi să încerce o analiză comparată. Chiar nu am văzut pe nimeni să facă asta.

Mă opresc aici, deşi ar mai fi destule de spus, în ultimele zile, am văzut că au ieşit la suprafaţă multe complexe şi frustrări. La urma urmei, au şi campaniile electorale meritele lor. Celor care au tendinţa să se lase influenţaţi de tot felul de şopârle o să le mai spun doar atât: mulţi ani am zis că nu mergem la vot pentru că nu avem alternativă. Acum, ea există. Şi, dacă Nicuşor Dan nu va câştiga, lumea nu se va sfârşi. Dar va fi mai justificată ca niciodată vorba aia cu avem primarul pe care-l merităm.