These are the days

N-am mai reuşit să mă strecor prea mult pe aici. Poate că e lipsa de timp, poate că e şi fuga de faptul că aici mereu am fost tentată să îmi răsfir pe jos tristeţile. Şi nu întotdeauna e bine. 

Vara asta a venit un pic brusc, dar nu îndrăznesc să mă plâng, pentru că la polul opus e iarna, frigul, umezeala şi toate celelalte. Şi mi-e teamă să nu supăr cine ştie ce zei ai anotimpurilor şi să îmi răpească din nou zilele astea, aşa toride cum sunt... 

Când te laşi furat prea mult de cotidian, începi să simţi balastul care se adună peste tine şi se adună, şi se adună... Ideal e să găseşti un echilibru, să mai laşi din balastul ăla pe drum. Asta încerc acum. Revenirea la povestea dintre paginile unei cărţi, la scris, la orice poate însemna să te rupi de "cu picioarele pe pământ". La tentaţii. Deşi astea pot fi obositoare. Şi la muzici. Da. Eu aş pune muzica printre primele-nu-ştiu-câte cele mai importante lucruri "inventate" de om. 

să fii atât de aproape, dar să nu reuşeşti să faci ultimul pas

mi-am testat toleranţa la diverse din jur; stau bine, prea bine, ar trebui să schimb ceva

l-am descoperit pe Le Clézio

bucuria jocului e diminuată de reguli; dar un joc fără reguli probabil că se numeşte altfel; cum? 

iunie înseamnă lavandă, cireşe, vişine, tei, primele adieri sărate dinspre mare, albastru pal, gladiole, amintirea vacanţelor de cândva, cărţile adunate stivă, mirosul de petunii seara, iarba abia cosită şi mirosul ei crud, trompeta, glume la care zâmbeşti înainte de a fi rostite, bucuria verii care se întinde înainte ca un drum printre lanuri cu grâu şi maci, evadare, joc al seducţiei, cafele mai slabe, îngheţată de vanilie cu vişine, jazz-ul la terasă, plimbări printre ruinele Bucureştilor

Songul pentru zilele astea:

Şi mici evadări din imediat.