sâmbătă, 20 octombrie 2012
umbre
Am văzut că lumea începe să numere cât mai e până la finele anului. Îmi pare stupid. Să te bucuri că a mai trecut un an, când, de fapt, mai toţi şi-ar dori să dea timpul înapoi.
Primele seri în care se întunecă mai devreme au ceva nefiresc. E ca şi cum te-ai fi mutat brusc într-o altă emisferă.
Autosuficienţa unor scriitori români începe să mă enerveze.
Cuvântul cheie: detaşare.
Mi-e poftă să scriu.
Umbră în formă de H.
Chiar îmi place Celine.
Cinism ţinut în frâu.
"...mirajul fumului, felul în care el ocupă şi modifică aerul, cât de imprevizibil e în a-şi schimba forma. Wong Kar-wai a asociat magistral fumul de ţigară iubirii, mai exact felului vag şi imprecis în care aceasta ia naştere şi, din păcate, uneori se şi destramă. Fumul de ţigară este notaţia precisă a efemerităţii gestului mărunt, dar decisiv."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu