"Eşti blondă sau brunetă, ai părul lung sau scurt, eşti atentă sau nu, schimbi
des locuinţa şi oraşul, ai foarte multe păreri, eşti atrasă şi dezgustată în
acelaşi timp de politică, fascinată sau nu de oraşul aşezat la picioarele tale,
ai gusturi muzicale diverse, citeşti mult fără un plan stabilit. Totul pentru a
scăpa din laţul unei personalităţi pe care o intuieşti şi care ar putea să-ţi
îngrădească existenţa. Ai un nucleu dur care-ţi provoacă ieşirile în forţă,
afirmaţiile decisive, părerile de necontrazis. Peste el, o substanţă pufoasă îţi
dă sensibilitatea, gustul natural pentru frumos, dorinţa de a lenevi. Cafeaua e
un pretext pentru visat, pentru statul cu nasul lipit de geam, pentru discuţiile
lungi despre nimicuri interesante, nostalgia pentru o lume fictivă, calmă, fără
frig, nori sau ploi. Scrii intens, fără floricele, coerent, cu finalitate. Eşti
un observator rece şi foarte fin, cu un ascuţit simţ al ridicolului, fără
derapaje patetice. Îţi lipseşte căldura, fiindcă preferi să o păstrezi pentru
tine. Îţi lipseşte (în mod curios, dată fiind atracţia simţită pentru
sud-americani) şi nota de fantastic care te-ar face mai puţin vizibilă. În mod
cert, eşti o persoană directă, sinceră, fără urmă de mister."
(profiler, 24 nov. 2010)
**
Nu cred că mă convinge o carte despre Paris scrisă fără ca autoarea să fi călcat în Paris. Cu părere de rău.
În aşteptarea unei zile fără amiază.
Nici uşile nu se mai închid. Noroc că e încă vară.
răcoarea de seara
picioarele desculţe
râsul
cafeaua din
palme
prieteniile necondiţionate
m-am întors un pic din drum, preţ de un zâmbet
tentaţia paginii albe
et l'amour créa la femme...
**
(...) Nu
mă simţeam anacronică, nu despre asta era vorba, ci despre un fel
de pornografie a sufletului, a fiinţei care era dincolo de carne, de
oase, de trup, de clasica pornografie. Asta îmi părea, de fapt,
adevărata pornografie, una a comunicării, a informaţiilor, a
afişării unei disponibilităţi false, la urma urmei. În sfârşit,
probabil că exageram. Şi poate că era şi un pic de anacronism în
asta, dacă stau să mă gândesc acum, când există facebook şi
totul a fost dus la extrem.
(dintr-o poveste încă nescrisă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu