Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentru că mi-e foarte greu să îl fac, sunt prea mulţi care ar intra în el. Dar ei au rămas pentru că fac parte din categoria frumoşi nebuni şi pentru că îmi place mult the old swing.
Site.
Câteva songuri, unele le-am mai avut pe aici:
Şi mă gândeam acum la o provocare pentru Antonio: să organizezi o seară cu jazzul anilor '40-'50. Inclusiv al unor trupe contemporane care încearcă să îl învie (cum e BBDV). Nu party, doar muzică. Am şi eu destulă, dacă e nevoie, nu numai swing. Iar dacă găseşti pe cineva să şi cânte unele... În Green Hours, de exemplu.
12 comentarii:
Suna chiar foarte tentant! Poate ar fi si mai interesant sa-i aduc chiar pe BBVD in Green Hours. Prestatiile live au avut intotdeauna un impact mai mare.
Super ideea!:)
Am ascultat si melodiile pe care le-ai afisat! Sunt superbe si cred ca am sa le introduc cumva si la Interbelic Jazz Party!
Sa-i aduci pe ei la Bucuresti? Iar o sa-ti spun ca glumesti. :))
Poti sa le pui si la party, le am mp3, daca ai nevoie.
De ce nu?..
Atata timp cat exista fani si sponsori, nu mi se pare imposibil sa aduc o formatie de calibrul celor de la BBVD. Timpul ar fi singura piedica..
Am descoperit in folderele mele de jazz albumul Big Bad VooDoo Daddy din 1994. Probabil ca i-am ascultat mai demult si apoi am "uitat" de ei. Merci oricum!:)
Excelenta muzica! De foarte departe de casa te citesc, te ascult si imi mai trece de urat..
Chiar acum o zi sau doua ma gandeam la tine si ma intrebam pe unde esti...
Cat de departe de casa, pe unde te-ai ratacit? Mie mi-e un pic dor sa fiu departe de casa. Cred...
Cand te intorci, poate ne adunam la o cafea. Una reala, hm?
Mai caut prin muzicile mele, sa vad ce mai gasesc.
Cu mare drag .. Chiar mi-e dor de o cafea adevarata. Sunt undeva in nordul Americii, aproape de granita cu Canada. Brunswick, Maine. Sunt total bulversata de diferenta de fus orar, nu mi-am revenit inca. Mi-e dor de acasa si cand intru la tine, aici, e ca si cum as fi acasa. Astept data de 24 aprilie cand voi fi din nou in Bucuresti. Si cand sunt acolo imi vine sa imi iau campii, hmm, nu-i ciudat?
Ma intorc la muzica aleasa de tine. Aici e 9 seara, acasa e 4 dimineata ..
Da, cunosc senzatia, la fel mi se intampla si mie cand eram prin Germania, imi lipsea haosul din Bucuresti... Desi, acum, nu cred ca mi-ar mai lipsi. :))
Ai putea sa povestesti pe blog cate ceva despre coltul ala de lume, nu cred ca il stiu prea multi de la noi. :) Bucura-te ca ai o pauza de praf, masini nervoase, lume isterica...
Ah, uitasem, 24 aprilie inseamna ca nu esti aici pentru seara interbelica a lui Antonio...
Nu, din pacate, nu ajung la timp pentru petrecerea lui dar stiu sigur ca vor urma si altele .. Am inteles ca tu vei merge, un motiv in plus sa imi para rau ca nu sunt acolo.
Da, intentionez sa scriu pe blog despre locul asta, nici eu nu ma asteptam sa dau peste o altfel de America. Acum scriu impresii zilnic in jurnal, cand voi avea timp voi incepe sa le postez. In timpul saptamanii lucrez, sau mai bine zis am o perioada de pregatire - stii tu, jobul nou - si poate seara voi reusi sa scriu cate ceva.
Putem sa mai tinem legatura si pe email, mi-ar face mare placere.
Si mie mi-ar placea: e-mailul meu (e ciudat, stiu, dar mi-e lene sa il schimb si sa anunt lumea...) - media302003@yahoo.co.uk
O vreme, sunt lipita de computer, tre' sa traduc o carte pana pe 1 mai (am inceput acum doua zile). Dar timp de cate o cafea pe afara tot imi fac. :)
Pe curand atunci; cu impresii de pe-aici pe email si mai incolo, pe la sfarsitul lunii, la o cafea adevarata.
Trimiteți un comentariu