Un funcţionar francez, un tânăr arheolog, tot francez, şi un agronom american – acestea sunt figurile în jurul cărora se construieşte în Paria imaginea Indiei, acel colţ de lume care continuă să-i fascineze pe occidentali, care se străduiesc să o înţeleagă şi nu reuşesc.
Marele merit al lui Pascal Bruckner este că ştie cum să te facă să te simţi atras de lucruri sau locuri care, altfel, îţi sunt indiferente sau chiar îţi par neplăcute. În cazul de faţă, India, care e descrisă exact aşa cum e, fără cosmetizări, fără retuşuri. Sărăcia şi mizeria sunt mereu vizibile, atât de evidente încât, la un moment dat, îţi dau o puternică senzaţie de disconfort. Totuşi, nu abandonezi lectura, pentru că eşti prins de întâmplări, vrei să afli mai multe şi vrei să vezi ce se mai petrece cu personajele. De altfel, şi eroul principal trece prin două porniri opuse: îl dezgustă India dar, în acelaşi timp, este atras de ea. Aici intervine simbolistica Indiei şi a Orientului, acel loc mistic şi fantastic, miraj de secole pentru restul lumii. Întâlneşti acolo pe mulţi dintre hipioţii europeni plecaţi în căutarea sinelui şi a unui sens superior al vieţii, care sfârşesc în lumea drogurilor, în mizerie şi boli, pentru că nu ştiu unde să caute, pentru că se aventurează într-o lume pe care nu o înţeleg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu