- Leonard Cohen; nu mai mult de un song-două, mă face să mă simt ca la o adunare de sectanţi (ştiu, J o să mă tragă de urechi pentru asta)
- sâmburii din struguri
- întunericul de la amiază
- gândul că se apropie frigul
- că n-am destul timp să citesc
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
4 comentarii:
iti jur ca prin multe bloguri pe care le citesc acum s-a scris despre Cohen. parca e nebunie. desi nu l-am ascultat totusi o sa incerc
Pentru mine e prea liniar. In general, daca e muzica live, diger aproape orice. Am rezistat inclusiv la doua seri intr-o hruba cu o trupa din aia de rock suparat (am un lapsus in clipa asta, am uitat cum se cheama genul, din aia care mai mult maraie din gat cand canta). M-am focusat pe baterist, care chiar era meserias si mi-a placut mult, asa ca a fost ok.
Dar la Cohen nu as rezista. Poate cel mult intr-o crasma mica, unde e atmosfera mai intima, dar nici acolo mult, e prea liniar, cum ziceam.
s-a scris din cauza concertului...pare liniar din cauza faptului ca primeaza poezia...totusi, luand parte inainte de concert la o serata privata impreuna cu cei din band si ascultand toata noapte haleluia m-o cam intors pe dos, iesindu-mi ceva pete iritative pe timpanul urechii..:))
Nu doar pare liniar, este liniar. Vorbesc despre muzica.
Ma rog, de gustibus, desigur. :)
Trimiteți un comentariu