Pauza asta de cîteva zile departe de "lumea dezlănţuită" a fost un foarte bun prilej să îmi aduc aminte (o dată în plus) că nu sînt persoana care să cerşească atenţie şi nici să depindă de egoismul altcuiva. Că în jurul meu e o LUME, acea lume de care sînt cu adevărat dependentă şi de care nu mă pot lipsi. O lume formată din oameni, de toate felurile, fiecare fascinant prin altceva. Nu aş putea trăi departe de oameni...
Cît priveşte mirajul iubirii... este exact ce am spus, doar un miraj. Un nor de fum, cea mai efemeră dintre stări. Am ajuns la concluzia asta pe cont propriu, în timp, după ce am fost, poate, omul cel mai convins că iubirea există sub forma a ceva "palpabil" şi de durată. Şi cred că nimeni vreodată nu va mai reuşi să mă facă să cred mai mult.
(18 decembrie 2006)
Cît priveşte mirajul iubirii... este exact ce am spus, doar un miraj. Un nor de fum, cea mai efemeră dintre stări. Am ajuns la concluzia asta pe cont propriu, în timp, după ce am fost, poate, omul cel mai convins că iubirea există sub forma a ceva "palpabil" şi de durată. Şi cred că nimeni vreodată nu va mai reuşi să mă facă să cred mai mult.
(18 decembrie 2006)
4 comentarii:
îi ceva legat de vreun fenomen ciclic?..sa se-ntample cumva din 3 in 3 ani?..:)
Nu e ciclic, e acelasi. Era doar aducere-aminte. :)
Si eu, multa vreme am crezut la fel... in mirajul iubirii...Apoi, fara ca sa am vreun merit, a aparut o "redefinire" a iubirii. Si am luat-o de la capat :)
Toti facem asta, nu putem trai fara iubire, desi unii se amagesc si incearca sa se convinga de contrariu. Dar uneori e nevoie de acea redefinire de care spui tu. :)
Trimiteți un comentariu