Cioburi

Sâmbătă am fost la o nuntă şi mi-am amintit ce vorbeam acum câteva luni cu J: că despărţirile tind să ia locul stresului la titulatura de boală a secolului. Da, de la o vreme nu aud decât despre despărţiri şi divorţuri... Cred că oamenii nu mai ştiu să comunice, nu mai au răbdare să comunice unii cu alţii. Şi realizează prea târziu că acel la bine şi la rău implică o grămadă de compromisuri, iar când se lovesc de ele dau bir cu fugiţii. Nu sunt adepta relaţiilor de genul împreună până la moarte indiferent ce se întâmplă, nici vorbă (iar cine mă cunoaşte în real life ştie mai multe), constat doar că oamenii sunt tot mai grăbiţi, tot mai intoleranţi şi mai superficiali când vine vorba de relaţii apropiate...

În fine, revenind, voiam doar să spun că sâmbătă am văzut un cuplu plăcut. Când sunt naturali şi, conştient sau nu, lasă la o parte convenţiile, oamenii sunt frumoşi. La fel şi unele prietenii.

****

Sărind de la una la alta:

- memoria poate fi o pacoste

- au apărut gutuile

- câteva cuvinte pot reclădi un întreg univers (îl pot şi dărâma)

- îmi trebuie un final, simt că mă învârt în cerc

- nimănui nu-i place minciuna, dar toţi minţim la un moment dat

- există câteva locuri din centrul oraşului unde mereu cineva aşteaptă pe altcineva

- coincidenţele sunt simpatice, dar e bine să nu crezi în ele

- trompetă? poate...

- Acceptarea înfrângerii este victoria cel mai greu de obţinut.

- când cuvintele nu ştiu să exprime, intervine muzica