Chicago vs. New Orleans

Un mit care pînă acum ar fi trebuit să fie spulberat, dar care stăruie să mai dea tîrcoale, ne face să credem că jazzul ar fi fost inventat la New Orleans în primii ani ai secolului nostru, că ar fi fost ceva născut din îndemînare şi ar fi rămas acolo pînă în 1917, cînd Marina Statelor Unite a pus să fie închise casele cu felinare roşii din cartierul rău famat Storyville, pentru a ocroti sănătatea fizică şi morală a marinarilor; atunci, jazzbandiştii negri şi creoli, pierzîndu-şi posturile, s-au căţărat în trenuri şi vapoare şi au emigrat în nord, la Chicago, unde muzica aceea revoluţionară a explodat, percutînd timpanele uluite ale lumii întregi, iar de acolo a înaintat spre New York şi către faima universală.

(...)

Vîrsta de aur a început la Chicago în 1918, odată cu sosirea lui Joe King Oliver, faimosul trompetist din New Orleans. În 1920, Oliver şi-a alcătuit propria sa formaţie, s-a angajat la Dreamland Café, situată între Strada 35 şi State Street, şi l-a chemat pe Louis Armstrong, care la New Orleans cîntase la trompetă şi din gură la teatrul de revistă plutitor al lui Fate Marable. Aceasta a fost geneza a ceea ce s-a numit apoi stilul de jazz Chicago, fiindcă băieţii albi de prin partea locului începură să fie frecventatori asidui ai cafenelelor şi barurilor clandestine din South Side şi ascultau cu gura căscată şi urechile bine ciulite, încercînd să emită sunete mai mult sau mai puţin asemănătoare.

Jazzul interpretat de ei era similar, totuşi, foarte diferit de muzica de o vervă clocotitoare, sincopată şi fericită în esenţa ei, a negrilor din New Orleans. Poate fiindcă îi lipsea experienţa fundamentală care generase jazzul Sudului, jazzul din Chicago avea un caracter forţat şi abrupt.

(...)

Între 1905 şi 1915, Jelly Roll Morton apăruse adesea pe scena Teatrului-cabaret Pekin; o formaţie din New Orleans, The Original Creole Band, avusese mare succes în 1913, atît la Big Grand Theatre, cît şi la North American Restaurant; iar în anul următor, prima formaţie de rag-time alcătuită în întregime din albi, Tom Brown şi Duster-ii săi, sosi din New Orleans pentru a face cunoscut "jass"-ul, la Lamb's Café din Loop, unde noul nume, derivat dintr-un cuvînt folosit pentru "împreunare" în jargonul caselor de toleranţă din Strada 22, a fost corectat imediat în "jazz".

(Kenneth Allsop, Chicago sub teroare)