Prea mult circ în ultimele zile. Şi, dacă n-ai şti că eşti şi tu pe scenă, ai zice că vezi o peliculă ieftină. Senzaţie de film în film. Iar frigul se grăbeşte să recupereze şi să acopere zilele însorite de mai devreme.
Eşti agresat din toate părţile. Să fugi şi să te ascunzi. Unde? Televizorul nu mai e un rău necesar, e doar un rău. Te amesteci printre oameni, dar toţi par să ştie ce se întâmplă la acelaşi televizor. Încerci să evadezi cu un taxi. Nici aşa, pentru că şoferul, pus pe conversaţie, te pune la curent cu bursa voturilor: în turul întâi, PSD - 50 lei per vot, PD-L - 30 lei per vot, ACUM - oricui ai da votul, 100 lei. Iar dintr-un radio sare spre urechile tale vocea de miting a lui Băsescu, care uită unde a scuipat şi face aluzie la o alianţă cu PNL.
Poate într-o cafenea? Da, aici pare o altă lume. Relaxată, tânără, indiferentă. Prea indiferentă.
În muzică? Asta seamănă prea mult cu frigul de care vrei să uiţi. Poate asta? Un pic repetitiv ritmul... Cale întoarsă, linişte, gânduri lăsate să zburde. O carte? Da, dar nu cea care stă deschisă la pagina 97, de unde îţi fac cu ochiul dictatorii sud-americani. Tot muzica te salvează, pentru că trompeta poate pătrunde printre simţuri la fel de bine ca pianul... Înapoi în timp, la o poveste căreia îi cauţi un final. Poate de data asta reuşeşti să îl pui pe hârtie, ca să te eliberezi de ea pentru totdeauna.
Close but distant? A mai trecut un an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu