Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
9 comentarii:
alsaciene vise...
Hey, asa cum ti-am promis, am postat pe blogul meu melodia care ti-a placut vineri la party! Enjoy!:)
P.S. Super poza, abia astept sa "evadez"!
Merci, asta era, da.
Dar vreau mp3, plsssss!
Ai mai avut acolo cateva pe care eu nu le am, da nu mai stiu care...
Unde e straduta asta cu dor de duca ?
A, am vazut, in alsacia...n'am fost, cred ca e un loc de ...incarcat bateriile!
Depinde cand vrei sa pleci, eu am zis ca nu mai plec mai devreme de sfarsit de august inceput de septembrie!
Poza aia poate fi din mai multe locuri. :) Am unele din Mainz care arata tot cam asa, tre sa le caut.
Intamplarea face ca si eu voi pleca tot atunci, anul asta. Septembrie, cel mai sigur. Pe alte meleaguri e inca vreme frumoasa atunci si e luna mea preferata... Prin iunie o sa dau o fuga pe acasa, prin Satmar, totusi. Poate putin prin Maramures...
Pana atunci, e doar dorul de duca, de cate ori ma sufoca orasul asta incalcit.
Mai satmareanco !
Imi propun de ani de zile sa ajung la Botiza, am si invitatii...ajung oriunde numai la noi, nu!
Acolo sunt oameni deosebiti, lucru probat de curand.Iti voi scrie cu prima ocazie intamplarea...
De ce sustin eu sa nu mai plec mai devreme de inceput de septembrie, pentru ca e prea cald si moleseala...am avut experienta acum trei ani in Toscana.Cald e si la noi, dar pentru mine exista Sulina, un loc superb, t'il recomand, pe timp de vara!
Orasul asta (elegant spus incalcit) e alegerea ta; Cluj,Timisoara sau Sibiu ar fi fost alegeri mai bune, dar asa a fost sa fie.
Eu aici m'am nascut, n'am avut de ales, dar nu inseamna ca nu vad si ma satur deseori de aceasta "colcaiala" numita Bucuresti!
Musai sa-ti amintesti si sa imi povestesti!
Da, e alegerea mea si foarte multi m-au condamnat pt ea... Dar, uite, am stat doi ani in Timisoara si nu mi-am gasit locul acolo, n-am resuit sa rezonez cu locul ala, nici cu oamenii. Ma rog, e o poveste mai lunga, m-au influentat multe cat am fost acolo. Ideea e ca pt mine e foarte important sa simt ca pot sa stau intr-un loc fara sa ma sufoc, fara sa percep spatiul din jur, fara sa simt... cum sa zic... senzatia aia de toata lumea cunoaste pe toata lumea, toti sunt imbarligati intr-un fel sau altul, nu suport asta. Cred ca mi se trage de la anii de presa prin orase mai mici, inclusiv in TM. Si aici e la fel, stiu, dar spatiul e mai mare si dureaza mai mult pana sa ajungi sa percepi ce spun eu.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa prea bine, ar trebuit sa detaliez, probabil. Poate candva...
Oricum, imi place sa cred ca intr-o buna zi o sa pot sa ma mut pe o plaja si o sa vin aici doar in vizita. Stiu, visez, visez, macar atat. :))
Intamplarea, s'a petrecut inainte de Pasti.
Eram cu sotia intr-o piata, cu gandul sa luam niste zarzavat, loboda, aveam la noi 50 de lei.
La intrarea in piata se vedea de la distanta un om...cand ne-am apropiat ne-am dat seama ca era o femeie cu un set de trei cergi si o sticla de palinca. (conotatia om/femeie e o alta poanta hazlie pe care altadata am sa o povestesc)
Femeia, de fel din Sapanta pleca in aceeasi zi spre Baia Mare cu trenul si nu mai vroia sa ia pe drum inapoi obiectele pe care la vanduse in mare parte la un targ de weekend din Bucuresti.
Neavand bani, dar placandu-ne piesele, am zabovit putin, derutand pe biata femeie care lasase din pret la 150 lei toate trei...si incerca sa mai lase in continuare.Am oprit'o spunandu-i ferm ca nu avem bani, la care ea ce crezi ca a zis : Nu'i nimic, imi puneti la banca cand aveti !!!; ne-a dat numele, contul de la BRD si un nr. de telefon.
Noi i-am dat o carte de vizita si doua numere de telefon si am plecat cu cergile spunandu-i: intamplator ati nimerit bine, dar sunteti intr-o jungla numita Bucuresti...Inainte cu o zi de Pasti a primit banii, a facut invitatie in zona, unde nu stiu daca ajungem curand!
Din acest motiv spun eu ca oamenii de acolo sunt deosebiti si au o aura morala incomparabila la medie cu Bucurestiul in care traim noi!!
Da, foarte frumos gestul...
Mi-am amintit de o intamplare de acum o luna si ceva, patita de mama. Scurtez pe cat posibil: in cimitirul din comuna (ai mei stau la tara) avem pe bunicii mei din partea tatalui meu. Din diverse motive, mormantul bunicii a ramas fara cripta sau cum s-o numi chestia aia, adica simplu, doar cu pamant. De ceva vreme, mama se tot pregatea sa il faca, dar mereu intervenea altceva, diverse probleme. Primavara asta, in apropiere de mormantul ala, niste muncitori trebuiau sa faca un altul, sa toarne ciment si toate alea. Din greseala, l-au facut pe al nostru. Oamenii s-au scuzat, au zis ca e vina lor, ei au gresit si ca nu trebuie platit nimic.
Si ma suna mama si imi povesteste. Ma rog, am avut o discutie de genul stii ca eu nu pot sa il fac chiar acum-ca e problama cu tatal tau-de ce nu spui ca ai nevoie de bani-etc. etc. Si adauga ca, ok, faptul e consumat, dar ea nu poate sta linistita. E drept ca e greseala lor, dar o sa mearga sa le spuna ca, desi nu le poate da toti banii pe loc, o sa li-i dea in 2-3 luni, ca tot voia sa il faca. Si nu s-a lasat, s-a dus, a vorbit cu ei, oamenii au fost de acord sa le dea o suma mai mica, le-a platit si toata lumea a fost multumita, pentru ei or fi fost bani de bere si gratar, cine stie. Ideea e ca n-a vrut sa lase lucrurile asa, desi putea...
E drept ca lumea pe acolo e un pic altfel, nu exista atata disperare pt intaietate si pt castig imediat. Nu e o lume perfecta, totusi. Dar e difierita. E un alt mediu, si asta e o explicatie.
Trimiteți un comentariu