Când realizezi că eşti singurul care merge pe contrasens (care nu e decât o convenţie a unora, la urma urmei), ce îţi rămâne de făcut? Mai ales când constaţi că şi cei pe care îi credeai altfel te privesc ciudat şi se distanţează de tine?
În cele din urmă, nu prostia o să ne omoare, ci indiferenţa. Pentru că indiferenţa e o alegere. Cât se poate de conştientă.
Şi tot mai ades îmi vine să zic precum Diogene... caut un om.
Mi-e dor de mare... Şi de dimineţi de vară.
Am mai zis că îmi place Trei tigri trişti? Da. Mult.
Prietenia e un sentiment-surogat? Poate că da.
Iar în tango pasul tău înapoi îl generează pe al meu. Ritmul face tot. Şi, dincolo de cuvinte, de filosofii, de paradă, rămâne doar muzica, pe care nu oricine ştie să o audă.
Cafea. Play.
Geam deschis, în sfârşit. Mi-e dor de afară, m-am săturat de cuşti.
În cele din urmă, nu prostia o să ne omoare, ci indiferenţa. Pentru că indiferenţa e o alegere. Cât se poate de conştientă.
Şi tot mai ades îmi vine să zic precum Diogene... caut un om.
Mi-e dor de mare... Şi de dimineţi de vară.
Am mai zis că îmi place Trei tigri trişti? Da. Mult.
Prietenia e un sentiment-surogat? Poate că da.
Iar în tango pasul tău înapoi îl generează pe al meu. Ritmul face tot. Şi, dincolo de cuvinte, de filosofii, de paradă, rămâne doar muzica, pe care nu oricine ştie să o audă.
Cafea. Play.
Geam deschis, în sfârşit. Mi-e dor de afară, m-am săturat de cuşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu