Mda, inca o data ma conving ca nicio minune nu tine mai mult de trei zile. Fix trei zile au fost punctuali si harnici mesterii mei. Iar azi... ei bine, azi, pe la 9, a venit un injineur mai derutat ca mine, sa imi spun ca-tre’-sa-lamureasca-nu-stiu-ce-cu-patronul-dar-sa-stau-linistita-ca-totul-e-ok-ei-vin-imediat-si-continua-bla-bla-bla. „Vreau doar sa ma anuntati si pe mine in timp util la ce ora veniti, ca stau lipita de casa asteptandu-va.” "Sigur-nici-o-problema-azi-clar-venim-va-anunt.” Si dus a fost.
De atunci, am baut doua cafele, am mancat niste cartofi frantuzesti ramasi de ieri, cateva capsuni, am citit un pic, am vrut sa scriu ceva dar nu ma pot concentra, am facut ture pe balcon, am ascultat muzica, am spalat coffee-maker-ul, am oprit muzica, am rontait fulgi de porumb, m-am batait pe pat uitandu-ma pe pereti, am deschis geamurile, am facut o tura cu telecomanda pe la tivi, acum e un filmulet simpatic pe HBO dar l-am mai vazut, am citit ziarele, am curatat e-mail-ul plin de aiureli, am inchis un geam ca era curent, am prins o musca, am tradus 10 minute si am renuntat, am urmarit un paianjen mic-mic ce se plimba pe pervaz... e ora 12, incep sa ma enervez.
De atunci, am baut doua cafele, am mancat niste cartofi frantuzesti ramasi de ieri, cateva capsuni, am citit un pic, am vrut sa scriu ceva dar nu ma pot concentra, am facut ture pe balcon, am ascultat muzica, am spalat coffee-maker-ul, am oprit muzica, am rontait fulgi de porumb, m-am batait pe pat uitandu-ma pe pereti, am deschis geamurile, am facut o tura cu telecomanda pe la tivi, acum e un filmulet simpatic pe HBO dar l-am mai vazut, am citit ziarele, am curatat e-mail-ul plin de aiureli, am inchis un geam ca era curent, am prins o musca, am tradus 10 minute si am renuntat, am urmarit un paianjen mic-mic ce se plimba pe pervaz... e ora 12, incep sa ma enervez.
(21 mai 2007)
**
Am văzut că lumea începe să numere cît mai e pînă la finele anului. Mi se pare o sărbătoare stupidă. Să te bucuri că a mai trecut un an. Cînd mai toţi şi-ar dori, de fapt, să dea timpul înapoi.
Eu îmi doresc un revelion pe o plajă foarte puţin populată (sau chiar pustie), unde nopţile sînt calde, fără artificii, lumînări, pocnitori, nelipsita şampanie de prost gust, mese greţos de încărcate, femei machiate excesiv, muzică gălăgioasă, bărbaţi insistenţi pînă la enervare, glume insipide la teve... doar nisip sub tălpile goale, apă, linişte, cerul cu o mulţime de puncte luminoase - "close but distant"... ar fi ideal.
(29 decembrie 2006)
**
Nu-mi place cu geamurile dezgolite, am strania senzaţie că dincolo de ele sînt mai multe perechi de ochi care îmi pîndesc gîndurile. Unora le place să se expună astfel, să pozeze la adăpostul geamurilor nude... Mie nu. Eu am nevoie de un spaţiu doar al meu, în care să îmi pot ghemui tristeţile, să-mi ascund îndoielile şi să-mi aşez pe jos cuvintele.
În noaptea asta cred că o să dorm...
(12 decembrie 2006)
**
**
Am văzut că lumea începe să numere cît mai e pînă la finele anului. Mi se pare o sărbătoare stupidă. Să te bucuri că a mai trecut un an. Cînd mai toţi şi-ar dori, de fapt, să dea timpul înapoi.
Eu îmi doresc un revelion pe o plajă foarte puţin populată (sau chiar pustie), unde nopţile sînt calde, fără artificii, lumînări, pocnitori, nelipsita şampanie de prost gust, mese greţos de încărcate, femei machiate excesiv, muzică gălăgioasă, bărbaţi insistenţi pînă la enervare, glume insipide la teve... doar nisip sub tălpile goale, apă, linişte, cerul cu o mulţime de puncte luminoase - "close but distant"... ar fi ideal.
(29 decembrie 2006)
**
Nu-mi place cu geamurile dezgolite, am strania senzaţie că dincolo de ele sînt mai multe perechi de ochi care îmi pîndesc gîndurile. Unora le place să se expună astfel, să pozeze la adăpostul geamurilor nude... Mie nu. Eu am nevoie de un spaţiu doar al meu, în care să îmi pot ghemui tristeţile, să-mi ascund îndoielile şi să-mi aşez pe jos cuvintele.
În noaptea asta cred că o să dorm...
(12 decembrie 2006)
**
Cred că o să încerc să fac rost de un contract pe un vas din ăla de croazieră, pentru vecinii mei cîntăreţi. Aşa o să fie plecaţi suficient de mult timp şi suficient de departe de mine.
(14 decembrie 2006)
**
Prima cafea cu adevărat în linişte pe ziua de azi, fără să mă bată nimeni la cap, fără să fie nevoie să fac conversaţie, fără să fiu pe fugă.
A fost o zi nebună, nebună, nebună... Frînturi din ea: ploaie, tramvai, gară, iar tramvai, ploaie, agenţie cfr, cumpărături, prînz în grabă, "chestii" administrative, taxi, gară, tren - luat rămas bun, pupături, alea-alea -, tramvai, cumpărături, telefoane - [aici intervine pauza din clipa asta, bucata mea de linişte] - şi voi încheia apoteotic la aeroport, după care înapoi acasă.
(18 decembrie 2006)
**
Există un timp între momentul în care se naşte iluzia şi cel în care (posibil) ea e cît pe ce să devină realitate... timp care transformă circumstanţele şi deformează iluzia.
(4 decembrie 2006)
**
Oare sufletul se reinventează periodic? Eu mi l-am jucat la pocher şi l-am pierdut. Acum învăţ să trăiesc fără el.
(30 noiembrie 2006)
**
Mic dejun cu rugăciuni, pianină, cîntăreţi, popi şi mîncare de ospăţ... în Parlament. De mare artă, sîntem un popor haios, totuşi.
(17 noiembrie 2006)
**
Cred că mi-am învăţat lecţia de răbdare şi calm. În 24 de ore.
Deci... let's play! Dar nu oricum. Slowly...
(14 noiembrie 2006)
**
Multe idei. Multe proaste. Sau doar nerealiste. Cum să fac să fiu pe placul lumii şi să evit pragul de sus?
Poţi să faci ceva în ce nu crezi? Cred că poţi, o vreme...
(7 noiembrie 2006)
**
**
Prima cafea cu adevărat în linişte pe ziua de azi, fără să mă bată nimeni la cap, fără să fie nevoie să fac conversaţie, fără să fiu pe fugă.
A fost o zi nebună, nebună, nebună... Frînturi din ea: ploaie, tramvai, gară, iar tramvai, ploaie, agenţie cfr, cumpărături, prînz în grabă, "chestii" administrative, taxi, gară, tren - luat rămas bun, pupături, alea-alea -, tramvai, cumpărături, telefoane - [aici intervine pauza din clipa asta, bucata mea de linişte] - şi voi încheia apoteotic la aeroport, după care înapoi acasă.
(18 decembrie 2006)
**
Există un timp între momentul în care se naşte iluzia şi cel în care (posibil) ea e cît pe ce să devină realitate... timp care transformă circumstanţele şi deformează iluzia.
(4 decembrie 2006)
**
Oare sufletul se reinventează periodic? Eu mi l-am jucat la pocher şi l-am pierdut. Acum învăţ să trăiesc fără el.
(30 noiembrie 2006)
**
Mic dejun cu rugăciuni, pianină, cîntăreţi, popi şi mîncare de ospăţ... în Parlament. De mare artă, sîntem un popor haios, totuşi.
(17 noiembrie 2006)
**
Cred că mi-am învăţat lecţia de răbdare şi calm. În 24 de ore.
Deci... let's play! Dar nu oricum. Slowly...
(14 noiembrie 2006)
**
Multe idei. Multe proaste. Sau doar nerealiste. Cum să fac să fiu pe placul lumii şi să evit pragul de sus?
Poţi să faci ceva în ce nu crezi? Cred că poţi, o vreme...
(7 noiembrie 2006)
**
Tentaţia dimineţii de azi: să fug şi să nu mă mai întorc.
(12 noiembrie 2006)
**
- Bonjour!
- Aaaa, bonjour!
- Ce faci, dom'le, ai dispărut şi n-ai mai dat nici un semn!
- Hehee, cum ai dat de mine??
- Ei, crezi că doar tu poţi face pe detectivul? Am fost prin Bucureşti, am vrut să văd dacă mai trăieşti şi... aflu că ţi-ai luat zborul. Aud că eşti la Timişoara.
- Auzi bine...
- Şi ce faci acolo???
- Caut cai verzi pe pereţi.
- Da?? Ăia din Bucureşti nu mai erau buni? Sau nu mai erau verzi?!
- Oarecum.
- Sper că nu te deranjez...
- Nu, stai liniştit. Doar că m-ai surprins. Chiar azi am fost aici la o şedinţă de consiliu local şi mi-am amintit de voi, de tine, de vremurile de cîndva... şi iată-te! Coincidenţa draq...
- Păi dacă tu dispari, îţi schimbi telefonul, nu laşi adresă, nimic! De fapt, tu mereu ai făcut schimbări din astea drastice. Ceva s-o fi întîmplat, las' că ştiu eu, dar nu spui. Încă.
- Eh...
- Nu vrei să vorbeşti. Biiineee. Pe acasă cînd vii?
- Nu ştiu, curînd, cam peste o lună, sper. Promit să dau un semn.
- Sper. Mi-era dor să stau la o vorbă cu tine. Sau poate te întorci de tot?? Hm?
- Nuuu, la ce să mă întorc? Ce mai e pe acolo?
- Eheee, ce să fie, eu mă tot înţep cu prietenii mei, ştii tu...
- Nu s-au săturat?
- Nuuuu! Parcă nu-i cunoşti.
- Mda. Vezi, de ce m-aş întoarce? Deşi mi-e dor de multe chestii, dar lucrurile nu mai sînt cum le-am lăsat. Mulţi dintre cei pe care îi ştiam au plecat, s-au schimbat mai multe 'garnituri' de atunci... eu am doar nostalgia unor vremuri care nu mai revin. Uneori îmi pare o veşnicie de atunci...
- Nu prea pari în apele tale...
- Nu par? Nu sînt.
- Te-am prins într-o pasă proastă.
- Mda, tre' să mă gîndesc bine cînd a fost ultima pasă bună. În fine...
- Hai, mă, tu eşti o luptătoare...
- Mă laşi cu textele astea? Toţi îmi zic la fel, dar nimeni nu se gîndeşte că am obosit... şi am greşit, pe ici-pe colo. Greşelile te obosesc, să ştii. Eu mă mir de tine, că ai scăpat cu nervii întregi.
- Păi n-aveam de ales. Şi stai, că nu s-a terminat...
- Vezi, tu eşti ăla tare, nu eu.
- Da, dar tu eşti printre puţinii oameni - îi pot număra pe degete - care nu mi-au întors spatele atunci. Şi nu-mi place să te văd aşa.
- Da, pe vreme aia mai aveam curaj. Ei, lasă, că nu mor. Am o zi proastă şi atît. Trece. Dacă ai drum prin TM... dacă nu, vorbim cînd ajung eu acolo.
- Păi, las', că te mai sun, nu scapi aşa uşor.
- Ok.
- Bye.
- Bye.
(30 octombrie 2006)
**
Momente de azi
- soare de toamnă blîndă, pe care am preferat să nu îl închid într-o fotografie; l-am impregnat în ochii sufletului, rezervă pentru iarna ce va să vină
- culori, multe pasteluri, joc de nuanţe
- o cafea băută pe trepte, contemplînd cu gîndul lumea, semn de revenire la o stare rătăcită pentru scurt timp
- nedumerire-tristeţe-emoţie-zîmbet-fericire preţ de două vorbe
- muzică neutră
- struguri imperfecţi (cu sîmburi)
- încredere de sine recăpătată graţie detaşării; la fel de brusc cum a fost pierdută; unii numesc asta rătăcire
- figuri care mă obosesc prin strădania lor de a impresiona şi de a se face plăcute
- tentaţia de a dispărea
- cer cu multe stele, puncte luminoase fericite în singurătatea lor
- ritmuri sacadate, pe care te trezeşti dansînd, fără să ştii cînd ai început
- lectură eşuată; nu îl înghit pe Fowles zilele astea
- un film uşor şi la fel de uşor plictisitor
- cinism ţinut în frîu
- calorifere calde, în ciuda nasului rece; sau invers
- de ţinut minte: un comision mîine, la 14.30, în faţă la Operă
- internet cu noduri
- poftă de gutui
(25 octombrie 2006)
**
- Bonjour!
- Aaaa, bonjour!
- Ce faci, dom'le, ai dispărut şi n-ai mai dat nici un semn!
- Hehee, cum ai dat de mine??
- Ei, crezi că doar tu poţi face pe detectivul? Am fost prin Bucureşti, am vrut să văd dacă mai trăieşti şi... aflu că ţi-ai luat zborul. Aud că eşti la Timişoara.
- Auzi bine...
- Şi ce faci acolo???
- Caut cai verzi pe pereţi.
- Da?? Ăia din Bucureşti nu mai erau buni? Sau nu mai erau verzi?!
- Oarecum.
- Sper că nu te deranjez...
- Nu, stai liniştit. Doar că m-ai surprins. Chiar azi am fost aici la o şedinţă de consiliu local şi mi-am amintit de voi, de tine, de vremurile de cîndva... şi iată-te! Coincidenţa draq...
- Păi dacă tu dispari, îţi schimbi telefonul, nu laşi adresă, nimic! De fapt, tu mereu ai făcut schimbări din astea drastice. Ceva s-o fi întîmplat, las' că ştiu eu, dar nu spui. Încă.
- Eh...
- Nu vrei să vorbeşti. Biiineee. Pe acasă cînd vii?
- Nu ştiu, curînd, cam peste o lună, sper. Promit să dau un semn.
- Sper. Mi-era dor să stau la o vorbă cu tine. Sau poate te întorci de tot?? Hm?
- Nuuu, la ce să mă întorc? Ce mai e pe acolo?
- Eheee, ce să fie, eu mă tot înţep cu prietenii mei, ştii tu...
- Nu s-au săturat?
- Nuuuu! Parcă nu-i cunoşti.
- Mda. Vezi, de ce m-aş întoarce? Deşi mi-e dor de multe chestii, dar lucrurile nu mai sînt cum le-am lăsat. Mulţi dintre cei pe care îi ştiam au plecat, s-au schimbat mai multe 'garnituri' de atunci... eu am doar nostalgia unor vremuri care nu mai revin. Uneori îmi pare o veşnicie de atunci...
- Nu prea pari în apele tale...
- Nu par? Nu sînt.
- Te-am prins într-o pasă proastă.
- Mda, tre' să mă gîndesc bine cînd a fost ultima pasă bună. În fine...
- Hai, mă, tu eşti o luptătoare...
- Mă laşi cu textele astea? Toţi îmi zic la fel, dar nimeni nu se gîndeşte că am obosit... şi am greşit, pe ici-pe colo. Greşelile te obosesc, să ştii. Eu mă mir de tine, că ai scăpat cu nervii întregi.
- Păi n-aveam de ales. Şi stai, că nu s-a terminat...
- Vezi, tu eşti ăla tare, nu eu.
- Da, dar tu eşti printre puţinii oameni - îi pot număra pe degete - care nu mi-au întors spatele atunci. Şi nu-mi place să te văd aşa.
- Da, pe vreme aia mai aveam curaj. Ei, lasă, că nu mor. Am o zi proastă şi atît. Trece. Dacă ai drum prin TM... dacă nu, vorbim cînd ajung eu acolo.
- Păi, las', că te mai sun, nu scapi aşa uşor.
- Ok.
- Bye.
- Bye.
(30 octombrie 2006)
**
Momente de azi
- soare de toamnă blîndă, pe care am preferat să nu îl închid într-o fotografie; l-am impregnat în ochii sufletului, rezervă pentru iarna ce va să vină
- culori, multe pasteluri, joc de nuanţe
- o cafea băută pe trepte, contemplînd cu gîndul lumea, semn de revenire la o stare rătăcită pentru scurt timp
- nedumerire-tristeţe-emoţie-zîmbet-fericire preţ de două vorbe
- muzică neutră
- struguri imperfecţi (cu sîmburi)
- încredere de sine recăpătată graţie detaşării; la fel de brusc cum a fost pierdută; unii numesc asta rătăcire
- figuri care mă obosesc prin strădania lor de a impresiona şi de a se face plăcute
- tentaţia de a dispărea
- cer cu multe stele, puncte luminoase fericite în singurătatea lor
- ritmuri sacadate, pe care te trezeşti dansînd, fără să ştii cînd ai început
- lectură eşuată; nu îl înghit pe Fowles zilele astea
- un film uşor şi la fel de uşor plictisitor
- cinism ţinut în frîu
- calorifere calde, în ciuda nasului rece; sau invers
- de ţinut minte: un comision mîine, la 14.30, în faţă la Operă
- internet cu noduri
- poftă de gutui
(25 octombrie 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu