În general vorbind, ne raportăm prea mult la alţii, avem tendinţa să facem diverse în aşa fel încât să placă altora. Până la un punct, e ok, numai că, de cele mai multe ori, lumea trece de punctul ăla.
Încerc să reiau anumite activităţi pe care le-am neglijat şi constat că exerciţiul e al naibii de important.
Şi cred că adevărata provocare e să dai formă spuselor. Altfel, arată ca o îngrămădire de cuvinte rămasă după un tsunami.
Senzaţie de aşteptare. Nu ştiu dacă a ceva anume. Doar aşteptare.
Cafea ţinută pe margine.
Azi sunt un puzzle. Când accepţi să devii vulnerabil trebuie să te aştepţi şi la asta. O linie foarte subţire...
Mi-e dor de un loc unde nu mă ştie nimeni, să mă plimb cu mâinile în buzunare.
Şi mă uit la unii cum continuă să trăiască mai liniari decât o riglă, fără ca măcar să îşi dea seama de asta...
la nuit on s'inventait de la lumière
Încerc să reiau anumite activităţi pe care le-am neglijat şi constat că exerciţiul e al naibii de important.
Şi cred că adevărata provocare e să dai formă spuselor. Altfel, arată ca o îngrămădire de cuvinte rămasă după un tsunami.
Senzaţie de aşteptare. Nu ştiu dacă a ceva anume. Doar aşteptare.
Cafea ţinută pe margine.
Azi sunt un puzzle. Când accepţi să devii vulnerabil trebuie să te aştepţi şi la asta. O linie foarte subţire...
Mi-e dor de un loc unde nu mă ştie nimeni, să mă plimb cu mâinile în buzunare.
Şi mă uit la unii cum continuă să trăiască mai liniari decât o riglă, fără ca măcar să îşi dea seama de asta...
la nuit on s'inventait de la lumière
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu