Prelungiri

Un pic prea cald în ultima vreme, deşi nu suficient să mă facă să-mi doresc iarnă. Încă două zile şi se zice că ne răcorim un pic.
Dimineţi leneşe, cafele nu chiar fierbinţi. Şi mi-am prelungit aşa-zisa vacanţă cu o săptămână. Într-un fel.
Am încercat să citesc ziarele şi am renunţat. Poate într-o altă zi. Rămân între paginile cărţilor, deocamdată. Deşi mi-e greu să aleg, am adunat atâtea...
Un song pentru azi? La fel de greu de ales. Poate Horas? Pentru că vara cere ceva uşor, iar vocea lui Drexler se potriveşte cu briza şi cu lumina din dimineţile astea. Iar spaniola...
Rătăcirile mele pe net sunt fără scop, ca într-un labirint în care nu neapărat caut ieşirea. Dar cred că trebuie să schimb direcţia, pentru că dau de tot mai multă autosuficienţă. Şi mă oboseşte.
Iar s-a evaporat. Cafeaua.
O lună jumate? Nu ştiu dacă reuşesc.
Mi-e somn.
Mi-e mare.
Mi-e acum.
Tăcerea face parte din dans, zicea un personaj dintr-o carte. Iar vara mi se face mereu dor de Carpentier.
Şi am fost la mare o săptămână, dar nu pot vorbi despre ea. Încă mă simt ca atunci când vii dintr-o călătorie, în jurul tău sunt toate bagajele nedesfăcute, stai şi te uiţi la ele, ai impresia că nu te afli unde ar trebui şi nu-ţi vine să faci nimic. Îţi pui o cafea, închizi ochii şi recompui mirosul sărat al apei.