Până la urmă, o iluzie rămâne o iluzie. Fie.
Îmi trebuie o muzică pentru acum, dar nu am chef să o caut.
Oraşul lui Fuentes poate fi oricare altul, n-a inventat nimic. Doar povesteşte frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
7 comentarii:
E vorba despre o carte?
Da. Asta: http://www.curteaveche.ro/Vointa_si_norocul-3-1301
Ce mai faci, Ludmila? :)
Aha. Nu imi pare prea interesanta in momentul asta. Sunt in cautarea unei carti, a Cartii.
In fine, am citit versurile cantecului si mi s-a facut dor de vara, de scaldatul in rau, alergatul prin iarba inalta, saritul din copaci si altele.
Nu te lua după prezentarea aia, uneori, descrieriel editurilor sunt dezastruoase. Bine, nici nu e Cartea, dar are nişte dialoguri frumoase între personaje.
Îţi recomand Alejo Carpentier, Paşii pierduţi.
Da... mie mi-e dor de vară şi de un colţ de ocean.
Am citit-o, mi-a placut. Mai zi.
Adevăru-i că în ultima vreme nu am citit multe cărţi care să pot spune că sunt Cartea. Chiar nu m-au impresionat prea multe. Ar fi Tigrii trişti, dar nu ştiu dacă e pe gustul tău... Din cele mai "vechi"... ai citit Eleganţa ariciului?
Le-am notat pe astea doua si sper sa le gasesc online, undeva, sa le pun pe kindle. Merci
Trimiteți un comentariu