Din germană: chibiţ, chibiţi - persoană care asistă la jocul de cărţi al altora, fără să joace.
Tot mai ades am impresia că suntem o naţie de chibiţi.
... totuşi, americanii au nişte principii de educaţie care ar merita importate.
superficialitate aroganţă indiferenţă vorbărie multă şi inutilă băşcălie ieftină încercarea de a cumpăra într-un fel sau altul un loc în faţă în rai să vezi doar suprafaţa să te faci plăcut cu orice preţ să spui doar ce ar vrea unii să audă să nu ieşi din rând să nu
Până la urmă, ce înseamnă să (nu) judeci? Uneori, cred că doar ne ascundem după asta, e mai uşor.
**
Din categoria ce mi-a plăcut azi: Walking is political.
O discuţie despre Bucureşti. Pentru cine are răbdare, desigur. Şi, da, o să-l votez pe Nicuşor Dan.
**
Jurnalele scrise cu intenţie, conştient, voit profund, voit într-un anume fel... nu mai sunt jurnale. În jurnal, mai mult decât în orice altă formă a scrisului, e nevoie de o anumită sinceritate, de nuditate. Dacă nu eşti în stare de ea, de ce să o mai faci? Vorbesc despre jurnalele scriitorilor, nu despre însemnările celor mulţi şi anonimi.
Sunt o babă comunistă îmi pare o carte supraapreciată. O să detaliez într-o bună zi. Momentan, sunt într-o buclă în care nu pot să scriu despre cărţi. Se repetă, ştiu. Şi am abandonat câteva cărţi, pentru că mă oboseşte cât sunt de prost traduse. Constat că foarte mulţi îşi închipuie că faimoasa concordanţă a timpurilor există doar în engleză. Nu, dragilor, există şi în limba română. Sau ar trebui să existe.
**
O uşă care nu e închisă nu înseamnă automat că e deschisă, nu? Adică e riscant să presupui asta.
Au fost multe muzici în săptămâna asta, dar mi-e lene acum. De dimineaţă, m-am întors aici:
2 comentarii:
Ce frumoasa melodie ...
Da, vocea ei îmi place mult, e f puternică. La alte melodii se aude mai bine.
Trimiteți un comentariu