Vara, Bucureştiul...

În serile de vară, Bucureştiul miroase a vinete coapte, ardei copţi, ardei umpluţi, tarte cu vişine. Uneori, se simt şi petuniile. Şi imediat ce se întunecă începe să se audă lătratul. Ai putea fi oriunde. La ţară. Dar eşti în Bucureşti. Care e diferenţa? Probabil, metroul... În metrou, lumea citeşte. Şi butonează telefoanele mobile. Şi stă încruntată. În drum spre cartierele cu miros de ardei copt şi de vinete coapte. Şi cu multe pariuri, cu multe farmacii, cu multe bănci, cu multe buticuri.
Cartierele cu băncuţe de 'jdemii de euro bucata, pe care se adună bărbaţii seara la o bere, în şlapi şi bermude, poate şi în maieu. La o bere şi la un pariu. Şi la un pic de politică, dacă e campanie electorală. Dacă nu, doar la ultimele noutăţi de la OTV. 
- Băăăă, aruncă şi mie telefonul! 
- Mariane, trimite-l pe ăla micu' în casă!
În zilele de vară, Bucureştiul se încinge. Pe dinafară. În asfaltul moale apar carii mai mici sau mai mari. Maşinile sunt nervoase, te urmăresc inclusiv pe trotuar. Oriunde te întorci, maşini peste maşini peste maşini peste maşini.
- Uită-te pe unde mergi, proasto!
- Nu vezi, bă, 'tu-ţi morţii mă-tii!
Pe trotuare, tot pe lângă maşini te furişezi. Lume grăbită, lume agitată, lume disperată, mai rar, lume la pas. Cuvintele se suprapun, se intersectează, se şterg unele de altele.
- Dă şi mie pentru o pâine, frumoaso, să-ţ' trăiască familia.
- Da, dar campaniile astea de comunicare...
- Băi, ai văzut-o aseară pe blonda aia? Aia ţâţoasă. Aia, mă, care...
- Hai la metrou, că în autobuz ne coacem dracului.
- Domnule, lucrurile nu stau chiar atât de prost.
Terasele sunt pline încă de dimineaţă. Or fi turişti. Hm?
Şi câinii.
Şi patiseriile.
Şi covrigăriile. Pentru cozile câinilor de mai devreme.


(poate că) va urma