Jurnalul american al lui Stelian Tănase nu e pur american. Pe lângă paralela L.A - N.Y, găseşti în el şi câte puţin din România, şi câte puţin din Europa. E un amestec frumos construit, cu trimiteri înapoi în timp, în istoria americanilor, în istoria noastră, în istoria europenilor. Totul pe un schelet al prezentului din acele zile în care se afla el în America.
Stelian Tănase e un observator extraordinar de bun. Cel puţin în cartea asta. Şi ştie să te facă să îţi doreşti să vezi America şi să o apreciezi pentru specificul ei, pe care el reuşeşte să îl sublinieze foarte bine. Noi ne-am făcut un obicei prost, când vine vorba despre America. Judecăm totul la suprafaţă, nu trecem de clişee, de imaginea superficială pe care o transmite Hollywoodul, MTV-ul, McD, ştirile despre politica ei externă, repetate obsesiv, şi multe altele de felul acesta. Dar America e mult mai mult de atât, are o structură foarte solidă, în ciuda aparenţelor şi chiar în ciuda unor aspecte din istoria ei. Iar cartea lui Stelian Tănase punctează foarte bine şi bune, şi rele.
Sigur că între timp unele lucruri se vor fi schimbat, dar aş zice că nu la un nivel esenţial. Încă sunt valabile multe dintre observaţiile din acest jurnal. Nu o să intru în alte detalii, spun doar că e o carte pe care o recomand, deşi ştiu că mulţi vor trebui să facă un efort, să se distanţeze un pic de imaginea acelui Stelian Tănase care a tot apărut în ultimii ani pe la televizor, cu luări de poziţie mai mult sau mai puţin fericite. Eu am reuşit. Nu îmi place analistul politic Stelian Tănase, dar îmi place Stelian Tănase scriitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu