Pasul afară din cerc

Cu femeile e mereu aşa, Camargo ştie prea bine. Nu pierd nimic din ce au trăit. Duc cu ele dintr-un loc în altul tot ce li se întâmplă şi, când acumulează îndeajuns, prisosul iese la lumină, fără voia lor. 
(Tomas Eloy Martinez, Zborul reginei)


**
E plăcut să decizi ca într-o zi de marţi să te desprinzi din rutină, să îţi iei liber de la orice faci de obicei şi să îţi începi ziua într-o librărie, apoi să fii primul client al unei cafenele, să stai la taclale, să simţi aerul de vacanţă, deşi nu e vacanţă. Chiar e recomandat să faci asta, din când în când. 


De mâine, trebuie să fac ordine în idei. 
Din nou m-am blocat pe marginea cărţilor şi nu pot scrie despre ele. S-au adunat stivă, în fiecare zi îmi spun azi voi scrie despre aceea, dar mă uit la ea, mă uit la ele şi... nu pot. Cuvintele s-au făcut ghem. Trebuie să aştept să iasă un capăt. 
Câteva zile, am încercat să ţin un jurnal. Clasic. Nu pot. Mă plictiseşte. Ne-clasic pot. 


Azi am zâmbit.