Cafea prea amară, soare, final de aprilie (spulberat). În sfârşit, se poate sta dimineaţa cu geamul deschis. Iar lumea e la locul ei şi de data asta.
Doar că nu găsesc veselia azi, cred că e rătăcită în vreun buzunar al timpului. Apare ea...
Şi cuvintele s-au amestecat haotic, iar acum le e greu să iasă într-o ordine anume.
Un cuvânt pentru ziua de azi? Nu ştiu, cred că ar trebui inventat unul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu