Cafea prea amară, soare, final de aprilie (spulberat). În sfârşit, se poate sta dimineaţa cu geamul deschis. Iar lumea e la locul ei şi de data asta.
Doar că nu găsesc veselia azi, cred că e rătăcită în vreun buzunar al timpului. Apare ea...
Şi cuvintele s-au amestecat haotic, iar acum le e greu să iasă într-o ordine anume.
Un cuvânt pentru ziua de azi? Nu ştiu, cred că ar trebui inventat unul.