Venirea unor seri îmi dă impresia unui carusel care încetineşte şi din care lumea coboară din mers. Brusc, mă trezesc singură în el, cu o senzaţie ciudată. Amestec de teamă şi relaxare. Poate chiar ceva mai mult de atât.
Au început să înflorească pomii… Efemeritate delicată.
Prea mult balast în ultimele zile. Şi se arată iar o săptămână a naibii.
Mi-e dor să ies dintre betoane, tramvaie, praf, lume grăbită, politicieni proşti, texte repetitive şi frustraţi care vor să treacă drept intelectuali rasaţi.
Cărţile, muzica şi o plajă sau un munte. Cer mult? Cre’că da…
Iar undeva, într-un colţ al minţii, stăruie câteva vorbe blânde.