There comes a time in each life like a point of fulcrum. At that time you must accept yourself. It is not anymore what you will become. It is what you are and always will be. (Fowles)
Da, nu poţi fugi de tine, deşi uneori tentaţia e mare. La fel şi dorinţa de a fi altceva, altcineva... Şi, pentru o vreme, se prea poate să-ţi reuşească. Aşa ţi se pare, că reuşeşti. Dar e numai o iluzie.
Şi iar trebuie să îmblânzesc aşteptarea.
Am căutat o culoare pentru azi şi m-am oprit la nisipul din sticluţa care miroase a Portugal. Ştiu, e mai mult nuanţă. Dar prefer nuanţele, categoricul izbeşte şi e obositor. Şi-mi stăruie în gând o întrebare, pentru că dimineaţă m-am trezit pe marginea unui vis.
Cafea? Da, prima s-a dus... Întotdeauna, prima cafea e relaxare, supremă linişte, necesară confirmare a faptului că şi azi e o zi. Ochii caută în zare, nu un punct de sprijin, doar un orizont, oriunde ar fi el. A doua cafea poate fi pe fugă, poate fi intempestivă, poate fi pauză, pur şi simplu, sau toate astea la un loc. A treia poate închide un cerc, întoarcerea la relaxarea de dimineaţă, aromat abandon. La ibric, desigur. Şi peste toate plutesc gândurile, poveştile, cuvintele nespuse ascunse în spatele privirilor. Obloanele sufletului.
Songul pentru acum? Încă n-am dat de el...
Vrea cineva ziua de azi?
2 comentarii:
ma abonez la ziua ce-o suspendasei intr-un cui de-al timpului...ca cine stie cand mi-o folosi...
interesante cuvinte pe-aici...bag la buzunar sa mai citesc si maine..;)
Bine ai venit, tonica :)
In sfarsit, ziua aia si-a gasit stapan, ma temeam ca o sa ramana acolo si o sa revina tot la mine.
Trimiteți un comentariu