(fragment)

Şi, pe măsură ce devenea mai informat şi mai captiv în lumea intrigilor politice de pe ecran, Oniga căpăta şi un simţ mai acut al dispreţului faţă de cei din jur, aceiaşi cu care crescuse şi cu care trăise şi până atunci, dar care îşi vedeau de viaţă în continuare, fără să dea foarte multă importanţă politicii şi schimbărilor de care avea parte lumea în care îşi duceau zilele. Sigur că le plăcea faptul că nu mai erau cozi la pâine, magazinele erau pline cu tot felul de minunăţii şi puteau înjura în gura mare pe oricine, mai ales pe cei care fuseseră activişti de partid şi care acum nu mai erau decât nişte şobolani nevoiţi să se ascundă care pe unde putea de furia mulţimii. Dar la televizor se uitau doar seara câte puţin, după ce veneau de la câmp, după ce mulgeau vacile sau după ce ajungeau acasă de la schimbul unu sau doi sau trei al vreunei fabrici din oraş, când îşi puneau un pahar de pălincă şi îi priveau pe toţi aceia care discutau, se certau, se împăcau, se băteau şi iar o luau de la capăt ca pe nişte eroi din filme, dar atât, nu prea puneau la suflet încrâncenările lor, mai ales pentru că nu înţelegeau nici jumătate dintre cuvintele pe care le foloseau. Reţinuseră şi ei cuvântul democraţie, care era rostit de toţi de foarte multe ori, indiferent despre ce era vorba, şi băgaseră la cap că era ceva important, ceva măreţ chiar, cam ca realizărili de pe vremea dictatorului. Dar toate celelalte nu erau pentru ei decât umplutură, un ceva necesar acolo, undeva departe, la centru, unde lucrurile se întâmplau oricum, fie că lor le plăcea sau nu, fie că le înţelegeau sau nu. Aşa fuseseră obişnuiţi o viaţă, de ce ar fi fost altfel acum? Ba erau unii care continuau să creadă în dictator, aşa împuşcat cum era, să creadă în sensul că tot el le părea mai deştept şi mai capabil să-i conducă şi îl regretau şi îl pomeneau cu părere de rău că nu mai era, de câte ori deschideau televizorul şi îi vedeau pe cei care acum se certau fără oprire şi nu reuşeau să explice o dată pentru totdeauna ce dracu era cu democraţia aia pe care o tot rostogoleau de la unul la altul, ca pe o minge de fotbal.