Încă o dată spun: sunetul e mai puternic decât imaginea. Prin intensitate. Impactul vizual nu va putea fi niciodată la fel de profund. Se opreşte undeva la suprafaţă, pe când sunetul pătrunde în tine, curge printre simţuri. Ascultam un pian. Un sunet atât de limpede...
Pleoape îngreunate.
Lumină ştearsă.
Un gând care mă înţeapă de câteva zile.
Poftă de cafea. Dar nu e dimineaţă...
Zâmbet discret.
Idei dezordonate.
Renunţare.
Suflet sub formă de vitralii.
Tentaţie.
marți, 18 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Toată lumea cred că are cărţi aşa-zis de suflet, pe care le-a citit de mai multe ori. Cărţi la care revenim periodic pentru că ne plac foart...
-
Fac o pauză în mai mult sau mai puţin anostele treburi care m-au ţinut ocupată până acum, pentru că, în urmă cu doar câteva minute, mi-a săr...
-
- dimensiunea spiritului de turmă e direct proporţională cu prostia turmei - personaje precum cele din Neveste disperate chiar există... - ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu