Tot gri, nici iarnă, nici toamnă, nici primăvară, nici frig, nici cald, cel mai nehotărât anotimp din câte am văzut. E ca un nebun scăpat de la balamuc, care nu-şi găseşte locul.
Şi iar zic, dacă m-aş putea converti în copil, azi aş putea fi fericită. Dar nu mai sunt copil... Sunt doar un trecător, care din când în când se ascunde între gânduri, de lumea stupid de grăbită şi de previzibilă.
Ieri am lăsat garda jos. Preţ de două minute.
Mă duc sa colorez cumva ziua de azi, mi-e dor de pasteluri...
miercuri, 5 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Toată lumea cred că are cărţi aşa-zis de suflet, pe care le-a citit de mai multe ori. Cărţi la care revenim periodic pentru că ne plac foart...
-
Fac o pauză în mai mult sau mai puţin anostele treburi care m-au ţinut ocupată până acum, pentru că, în urmă cu doar câteva minute, mi-a săr...
-
- dimensiunea spiritului de turmă e direct proporţională cu prostia turmei - personaje precum cele din Neveste disperate chiar există... - ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu