Sâmbătă dimineaţă, frig, un pic de burniţă, clădirile la fel de gri ca întotdeauna. E 1 decembrie. Ziua Naţională a României. Autorităţile locale au anunţat cu fast programul acestei zile de sărbătoare. Teoretic, cel puţin, e zi de sărbătoare. Deşi pe străzile urbei nu vezi nimic care să te ducă cu gândul la asta. Oameni puţini, că doar e zi liberă, trafic lejer, ăsta e un lucru bun, tot timişoreanul îşi doreşte asta în timpul săptămânii, măcar azi să aibă parte de el. Dar nimic care să anunţe că e Ziua Naţională. Mă îndrept spre centru, unde se vor aduna oficialităţile, şi caut cu privirea măcar o clădire, un balcon, un geam la care să fie arborat steagul românesc. Nimic. Pe Gheorghe Lazăr îmi sare în ochi un grup de oameni în vârstă. Nu, nu au ieşit să sărbătorească, e coada care s-a format la una dintre farmacii, ca la orice început de lună. Se dau gratuitele şi compensatele, iar 1 Decembrie nu face excepţie în privinţa asta. Ajung în Piaţa Libertăţii, nici urmă de steaguri, doar ghirlandele de becuri atârnate acum câteva zile de Primărie, pentru Crăciunul care va să vină. Abia în Piaţa Victoriei privirea mi se împiedică de nişte steaguri, dar numai la scena amplasată în faţa Operei, unde după-amiază va avea loc spectacolul aniversar. În schimb, aici te întâmpină un şir lung de tarabe mici la care se vând nişte ciudăţenii strident colorate şi sclipicioase, faimoasele beţe pentru Moş Nicolae. Ceva mai în faţă, altă coadă la o farmacie. O fi noul mod de a sărbători, stabilit subtil de guvernanţi.
Pe măsură ce mă apropii de Parcul Central, văd grupuri de 2-3 persoane, care se îndreaptă într-acolo. Uite că, totuşi, timişorenii ştiu că azi e sărbătoare, îmi spun. Într-adevăr, la Monumentul Ostaşului Român era lume, dar nu multă. Până să înceapă manifestările, să se fi adunat vreo 400-500 de oameni. Cu tot cu oficialităţi, membri ai partidelor, militari, fanfară, corul teologic şi grupurile organizate de elevi de pe la şcoli, reminiscenţă de pe vremea când se făcea Cântarea României. Se împart steguleţe tricolore. Lume lipsită de entuziasm, venită din curiozitate şi cu speranţa de a vedea măcar o paradă militară, rude ale militarilor, bătrâni care n-au fost nevoiţi să stea la cozile de la farmacii şi mass-media, care agită excesiv camerele de filmat şi aparatele foto. Cei mai veseli sunt copiii, pata de culoare a acestei zile fade.
După o scurtă slujbă de pomenire a eroilor încep depunerile de coroane, multe coroane. Toate instituţiile publice îşi fac datoria. Măcar în privinţa asta. Şi partidele, grupurile lor sunt cele mai numeroase, iar PD-ul a venit chiar cu fularele portocalii la gât, nu cumva să treacă neobservat. Momentul coroanelor se lungeşte, lumea nu mai are răbdare, frigul pătrunde prin haine. În sfârşit, lucrul aşteptat de toţi: parada. Numai că se termină în cinci minute, pentru că Timişoara nu mai are garnizoană. Aşa cere NATO. „Asta e tot?!”, se aude prin mulţime.
Mai mult sau mai puţin organizat, întregul grup se îndreaptă spre Piaţa Victoriei, unde slujba şi momentul depunerii de coroane se repetă, la statuia Regelui Ferdinand. Până să ajungă aici, grupul de spectatori s-a subţiat. Urmează acelaşi lucru în Parcul Civic, apoi la Cimitirul Eroilor, dar lumea începe să se împrăştie, plictisită şi prea pătrunsă de frig.
Cozile de la farmacii sunt tot acolo, comercianţii de zdrăngănele colorate şi ei. Bucuroşi că nu mai trebuie să stea pe loc, copiii îşi trag părinţii la McDonald's. Că doar e Ziua Naţională a României.

Ar fi multe de spus pe tema asta, dar nu ştiu dacă în clipa asta are rost. Pentru că noi nu mai ştim să ne bucurăm, pentru că să fii cârcotaş şi să te plângi de orice a devenit un soi de mândrie naţională, pentru că nici măcar în privinţa Zilei Naţionale nu suntem în stare să cădem de acord. Nu e bine că e pe 1 decembrie şi nu pe 10 mai, nu e bine că se face paradă, nu e bine că se blochează circulaţia, nu e bine că se dă ceva gratis, nu e bine că nu se dă mai mult gratis, nu e bine că în decembrie e frig, nu e bine că există legea gravitaţiei, nu e bine că îl avem pe Becali, nu e bine că Băsescu e popular, nu e bine... nimic nu e bine.

Bine că măcar s-a inventat cafeaua.